Bancile si datornicii

A doua categorie de care spuneam in articolul de ieri o reprezinta cei cu datorii la banci. Si aici vom incerca sa lasam deoparte pe cei care invart sume exorbitante sau si-au facut credite pentru a-si cumpara cine stie ce articole de lux.

Cand scriu aceste randuri ma gandesc in special la cei din imobiliare. Cunosc personal cateva cazuri care anul trecut si-au pus latul de gat in incercarea disperata de a prinde "ultimul tren" al creditarii de teama ca vor ramane fara locuinta. Desi bula imobiliara era clara de mai bine de un an pentru unii, altii nici acum nu vor sa accepte ca ceea ce s-a intamplat la noi cu preturile la apartamente nu a fost o chestie normala.

Si ceea ce majoritatea oamenilor simpli nu pricep este ca la noi nu exista faliment personal ca in anumite state din Europa sau America. Nu exista "pur si simplu daca nu mai pot plati rata, duc cheile la banca si se spala ei pe cap cu apartamentul". Am mai explicat AICI ce se intampla de fapt.

Caz concret: in 30 de ani platesti vreo 300.000 euro rate pentru un apartament comunist cumparat anul trecut cu 100.000. In momentul de fata apartamentul ala mai valoreaza vreo 70.000 dar nici asa nu-l mai cumpara nimeni.

Tu intri in somaj si nu mai poti plati rata. Banca executa prin licitatie si vinde apartamentul cu 40.000 ca sa scape rapid de el. Cu diferenta de 60.000 te poate urmari pe alte bunuri si venituri care le mai ai pe numele tau. Pana isi recupereaza toti banii. Punct. Citeste contractul daca nu crezi, ca la noi nu e ca in US sau in alte parti. Momentan bancile doresc prelungirea perioadei de executare silita de la 90 la 150 de zile sau mai mult. Nu le convine nici lor sa-si faca provizioane pentru creditele neacoperite si incearca acum in miez de criza sa se ajute de fapt pe ele nu pe tine: A inceput foamea

Asa ca ai sanse sa te mai pasuiasca, dar intre timp iti creste riscul, care duce de obicei la cresterea ratei si la alte belele. Daca trec luni bune si tot nu ai job, incepe distractia cu executarea. Asa cum ziceam, multi nu stiu ca nu poti sa dai pur si simplu cheile unui apartament la banca. Vei fi urmarit si executat silit pe bunuri, pe venituri si pe tot ce se poate lua de la tine, pana la recuperarea intregii datorii. Plecatul din tara sau muncitul la negru raman singurele optiuni in cazurile extreme.

O varianta de "scapare" este sa treci bunurile gen masina sau alte proprietati pe numele altei persoane si sa lucrezi pe viitor la negru. Pentru ca altfel banca iti poate opri pana la 30% din salariul declarat prin executare judecatoreasca. Ideea ca dupa aia nu mai pupi toata viata vreun credit e doar un bonus la faptul ca ramai fara avans, fara casa si fara banii pentru diferenta lipsa. Asta in cazul in care dupa o experienta de genul asta iti va mai arde vreodata de credite :)

Atentie la faptul ca si contractele de vanzare-cumparare se pot ataca in cazuri de "eschiva". Daca se poate dovedi ca vanzarea unui bun s-a facut catre rude sau cunoscuti in ideea insolvabilitatii, se poate ajunge pana la anularea lor in instanta.

Evident ca in justitie lucrurile taraganeaza, dar se poate merge pana la 2-3 ani in urma cu atacarea contractelor respective. Am avut chiar de curand o discutie cu un coleg avocat pe o tema asemanatoare. Imi zicea ca a avut si cazuri de o parte si de cealalta. Cand a fost la "aparare" a reusit sa taraganeze situatia luni bune sau chiar ani. Cand a lucrat pentru executor a reusit intr-un caz sa obtina verdictul de executie intr-o luna. Deci depinde de la caz la caz.

Oricum, nici in cazul in care doar banca la care ai creditul da faliment, nu se scapa asa usor de platitul creditelor. Creantele sunt vandute ca si orice alte bunuri catre firmele care preiau activele bancii falimentare. Pretul la care sunt evaluate difera in functie de riscul de neplata, de la asa-zisele ratinguri AAA pana la asa-numitele credite "toxice" adica cu sansa maxima de incapacitate de plata a celui care a luat banii pe credit.

Cei care preiau creantele respective pot alege sa le pastreze in portofoliu, sa le revanda la randul lor catre alte institutii financiare sau sa incheie diverse intelegeri cu firme de recuperare creante in cazul in care se ajunge la executari silite. In cazuri extreme se poate solicita chiar rambursarea anticipata a creditului acordat, dar sunt si ei constienti ca se impusca singuri in picior la faza asta asa ca nu prea se practica.

In alta ordine de idei, in colapsul care va urma e cam neclar ce se va intampla cu datoriile. Ce este clar ca nu se vor sterge cu buretele iar morcovul ala o sa fie cam de dureros, riscand sa dea multora viata peste cap. Dar ca sa nu inchei intr-o nota pesimista asa cum am fost acuzat in articolul anterior vreau sa va spun ca sperante exista si pentru cei sufocati acum de cresterea euro, a dobanzilor si pierderea job-ului. In momentul colapsului financiar lucrurile e clar ca se vor schimba. Si va trebui facuta daca nu o stergere totala a datoriilor, macar o rebalansare a acestora: Six Minutes with the Renegade Economist - Michael Hudson Special

Asa ca deocamdata e un joc de-a soarecele si pisica. In care vedem cine pica primul. Datornicul la banca sau sistemul financiar. Si in care evident ca trebuie sa incercati sa iesiti pe locul doi. Ce pot sa va spun eu acum: curaj, ca nu mai dureaza mult... :)