Pezentarile de la festival

Aseara s-a incheiat Festivalul Comunitatilor Autosustenabile. Din fericire, asa cum spunea si Marian, orice final este de fapt un nou inceput. Invitatia pe care am facut-o la festival ramane valabila si pentru cei care nu au reusit sa ajunga. Daca sunteti interesati sa participati la formarea unei comunitati in apropierea Brasovului dati un semn pe mail si discutam. Prima intalnire in acest sens o vad undeva la sfarsitul lunii ianuarie. Pana atunci, sa ne reamintim un pic cei care am participat si sa le oferim celor care nu au reusit sa ajunga sansa sa-si faca o idee despre ce s-a vorbit.

Cum a fost ? A fost frumos. Daca in prima zi ne-am mai impiedicat pe ici pe colo, despre a doua zi nu pot sa spun decat.. wow ! Nu stiu daca din filmele prezentate mai jos se va simti acest lucru. Eu am incercat sa surprind pe camera in primul rand informatia si prezentarea, mai putin prezentatorul. Tot din aceasta cauza voi incerca sa adaug pe langa filmare si prezentarea in sine. Rog de asemenea pe cei de la care nu am prezentarea ramasa pe calculator sa-mi dati un mesaj daca doriti sa o adaugam aici.

Editare ulterioara. Pentru ca primesc mesaje privind noua comunitate si de la persoane care nu sunt din zona Brasov vreau sa mentionez ca nu exista limite din acest punct de vedere. Pentru cei care sunt din alta zona si nu pot ajunge la unele intalniri, exista varianta de videoconferinte skype si alte metode. Mijloace de organizare sunt destule, totul este sa vrem. Din punctul meu de vedere nu exista limite nici de varsta, situatie financiara, etnie, religie sau orice altceva. Consider ca lucrul cel mai important este sa avem o viziune cat mai apropiata in ce priveste viitoarea comunitate, pentru ca lucrurile sa mearga cat mai usor.

Ziua 1 - 15 decembrie 2012

A01 Flavian - Introducere comunitati  - Pagina web: Flavian  -  Prezentare: AICI
A02 Deea - Permacultura - Pagina web: Artizania -  Prezentare: AICI
A03 Teo - Romania Altfel - Pagina web: Teo - Prezentare: AICI
A04 Gab si Irina - Stanciova - Pagina web: Stanciova
A05 Luminita - Apusenii verzi - Pagina web: Apusenii verzi
A06 Philippe - Ermitaj Malin - Pagina web: Ermitaj Malin
A07 Marian - Lansare carte - Pagina web: CESAN - Prezentare: AICI
A08 Cristian - Anastasia - Pagina web: Dianusa - Prezentare: AICI
A09 Alex si Roxana - Valea Curcubeului - Pagina web: Alex - Prezentare: AICI
A10 Judy - Findhorn - Pagina web: Findhorn
A11 Incappucciato - Ponor Apuseni - Pagina web: Cosmos
A12 Ioan - Idee si forma - Pagina web: Ioan - Prezentare: AICI
A13 Dragos - Case eco - Pagina web: Ormus - Prezentare: AICI
A14 Lucian - Seminte - Pagina web: Lucian
A15 Marian - Comunitati relationale - Pagina web: CESAN

Ziua 2 - 16 decembrie 2012

B01 Adrian - LED uri - Pagina web: Adrian
B02 Flavian - Economie - Pagina web: Flavian - Prezentare: AICI
B03 Marian - Transformari - Pagina web: CESAN - Prezentare: AICI
B04 Ezotech - Orgon - Pagina web: Ezotech - Prezentare: AICI
B05 Incappucciato - Lansare carte - Pagina web: Cosmos
B06 Mitica - Sanatate - Pagina web: Biofoton - Prezentare: AICI
B07 Marian - Biorezonanta - Pagina web: CESAN - Prezentare: AICI
B08 Andreia - Hrana vie - Pagina web: CESAN - Prezentare: AICI
B09 Cristina - Aromaterapie - Pagina web: Cristina
B10 Sal - Fondatorii - Pagina web: Sal - Prezentare: AICI
B11 Dragos - Ormus - Pagina web: Ormus - Prezentare: AICI
B12 Massimo - Gonguri - Pagina web: Massimo
B13 Simona - Comunitati - Pagina web: Journey
B14 Marian - Portalul 2012 - Pagina web: CESAN - Prezentare: AICI

Imi cer scuze daca in privinta calitatii video materialele lasa de dorit, din cauza numarului mare de ore am fost nevoiti sa folosim o camera cu stocare pe card si setarile calitatii pe minim. Multumesc inca o data tuturor celor care au facut posibila realizarea acestui eveniment, prezentatorilor si participantilor, celor care au fost alaturi de noi in persoana sau in gand.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

Despre 21 decembrie 2012

Am intrat de cateva zile in luna decembrie. Nu oricare decembrie, ci acel decembrie al lui 2012 despre care s-a vorbit tot mai mult in ultimii ani. Prin mass-media au inceput deja vuvuzelele sa ne urle tot mai tare in urechi despre sfarsitul lumii. Despre televiziuni deschise special cu aceasta ocazie, despre pachete turistice dedicate evenimentului sau despre kituri de salvare pentru cei care cred ca lumea se va sfarsi odata cu finalul acestui an. The King is dead ! Long live the King ! Lumea veche este pe moarte. Nu ca ne-ar parea rau la cum arata lucrurile acum in ea. Traiasca asadar noua lume care este pe cale sa se nasca din cenusa celei vechi. Daca tot mai multi incep sa vorbeasca pe tema lui 21 decembrie 2012, as dori sa imi expun si eu parerea despre ce se va intampla in perioada respectiva. Aceasta este, ca si in celelalte cazuri, o parere strict personala pe care o puteti lua ca atare. Poate sa coincida sau nu cu ceea ce ganditi, fiecare are dreptul la opinia sa.

Deci, ce cred ca se va intampla in acele zile din 20-22 decembrie ? TOTUL si NIMIC. Nimic in sensul ca soarele va continua sa rasara mai departe, Pamantul sa se invarta si majoritatea oamenilor sa traiasca la fel cum o faceau si cu cateva zile inainte. Multi dintre ei rasufland usurati sau glumind pe seama inca unei "profetii" esuate care a trecut fara sa se indeplineasca. Fara sa vina cele trei zile de intuneric, asteroizi, cutremure majore, cataclisme si alte nebunii anuntate. Asta pentru ca TOTUL se va intampla la nivel de constiinta. Si nu doar in acele trei zile cat va dura evenimentul din 20-22 decembrie 2012. Pentru ca este greu spre imposibil sa modifici mentalitatea unei planete intregi in doar cateva zile. Ce naiba, v-a explicat nenea Brucan cand erati mici cam cat dureaza o tranzitie de genul asta. Vreo 20 de ani in majoritatea cazurilor. Intai cativa ani in care o pregatesti, apoi atingi la un moment dat punctul culminant, iar ulterior mai dureaza alti ani pana ce lucrurile intra pe noul fagas. Ei bine, punctul culminant va fi acel 21 decembrie 2012. Mijlocul tranzitiei de 40 sau 20 sau 10 ani sau depinde cum vreti sa socotiti, functie de momentul in care se trezeste fiecare si perioada in care considera ca au loc cele mai importante schimbari.

Acest punct culminant puteti sa-l sarbatoriti sau nu, depinde de care parte a baricadei va aflati. Nu toti s-au bucurat acum vreo 20 de ani cand a inceput trecerea de la "comunism" la "capitalism", incheierea razboiului rece si pregatirea pentru momentul de acum. Astfel ca nici zilele acestea nu se vor bucura toti de moartea "capitalismului" si evolutia omenirii catre o lume in care egoismul si lupta pentru putere sau resurse vor deveni istorie. Cu toate astea, schimbarea se intampla. Evolutia este necesara, iar cei care vor alege sa nu evolueze, vor alege de fapt sa plece. Singuri, fara sa-i "ajute" nici un cataclism si nici un mosulet cu barba alba calare pe un norisor care sa zica: tu esti pacatos, tu esti vrednic. Graul se va alege singur din neghina. Trebuie sa fii prea orb sa nu observi in jurul tau ceea ce se petrece deja de ani buni. Criza economica, problemele energetice sau medicale, de hrana si poluare, suprapopularea si epuizarea resurselor sunt doar cateva simptome care indica faptul ca vechea lume este pe moarte. Diferenta principala este ca moartea nu va surveni brusc, pe 21 decembrie 2012, ci treptat, dand posibilitatea de adaptare la noua lume celor care doresc sa o faca.

Obisnuiam si eu sa cred pana acum cativa ani ca sistemul va pica brusc. Ca intr-o dimineata ne vom trezi ca inca o banca de dimensiunea Lehman a dat faliment. Sau ca o tara precum Grecia, despre al carui colaps vorbeam inca din primavara lui 2009, va intra in incapacitate de plata sau va esua sa voteze la un moment dat o lege necesara acordarii urmatoarei transe de imprumut FMI. Iar de acolo va incepe cascada si dominourile se vor prabusi unul dupa altul in doar cateva zile, cel mai probabil inainte de 2012. Intre timp am ajuns sa inteleg faptul ca dezintegrarea nu va avea loc peste noapte. Ca este necesara o perioada de tranzitie in care oamenii sa se poata adapta. Astfel ca majoritatea celor care s-au trezit mai ales in ultimii 5 ani au avut timp de citit, au invatat, si-au facut un plan, au inteles ca asa nu mai merge. Iar urmatorul pas, pe care deja o parte au inceput sa-l faca, este sa treaca la treaba. Probabil vor mai dura inca vreo 5 ani pana ce vechiul sistem se va destrama dincolo de punctul in care va fi imposibil de negat moartea lui.

Dezintegrarea vechiului sistem va fi accentuata nu doar de problemele deja existente, gen resurse, clima, energie, economie, medicina, hrana sau altele. Dar si faptul ca rand pe rand, se vor retrage din el oamenii capabili. Persoane satule de sistem, care mai au acel strop constient care ii face sa realizeze ca sistemul le face rau, ii stoarce de energie, ii impinge pe marginea prapastiei. Si pe masura ce se vor retrage toti acesti oameni cu bun simt si putere de munca, care de multe ori duc in spate intregi departamente, companii sau proiecte, sistemul se va dezintegra. Este ca si cum ai extrage coloanele de rezistenta ale unei constructii, una cate una, ca si cum ai scoate dintr-un castel facut din carti de joc, gata sa se prabuseasca, cele mai importante cartonase de la baza acestuia. Ii vedeti deja tot mai des pe la stiri: manager care s-a retras la sat, inginer care si-a facut ferma, director care a plecat sa locuiasca la munte, profesor care sta la tara, milionar care traieste in mijlocul naturii.

Am tot mentionat ca in Romania din vreo 15 milioane majori vaccinati cu drept de vot, doar vreo 3 milioane sunt salariati in sectorul particular. Ei sunt cei care platesc taxe si impozite, cei pe care statul ii jumuleste luna de luna de bani si energie. Restul de bugetari, studenti, pensionari, handicapati, smecheri sau lenesi traiesc intr-un fel sau altul din munca celor 3 milioane. Votand ani la rand politicieni care nu fac decat sa jumuleasca si mai tare, in general pentru folosul propriu si nu pentru cele cateva firmituri pe care le promit in fiecare campanie electorala celor care asteapta mila statului. Ei bine, in momentul in care cei care contribuie se retrag treptat din sistem, restul n-au decat sa voteze pana nu mai pot. Iar frumusetea efectului de levier functioneaza si aici, ca si in cazul bancilor, dar in sens invers. Daca spre exemplu un milion de oameni se retrag, asta nu inseamna doar cinci la suta din populatia Romaniei, adica nimic ingrijorator. Inseamna de fapt ca o treime din cei care sustin sistemul si-au retras suportul exact in momentul cel mai critic.

Fenomenul acesta de retragere este unul global, chiar daca unii insista ca prin alte parti cainii au ceva mai multi covrigi in coada. Asa cum explicam anterior, unii fac alegerea gresita, dupa parerea mea, crezand ca daca pleaca din Romania au rezolvat problema. Din contra, zona Romaniei s-ar putea sa fie mai avantajata acum si aici rata de succes sa fie mai mare. M-ati tot auzit in ultima vreme mentionand prin articole si prin comentarii ca estimarile actuale sunt ca aproximativ 25% din populatia lumii va alege sa faca trecerea catre noul sistem sustenabil. Va intrebati probabil de unde aceasta cifra ? Pai este simplu: uitati-va in jurul vostru si intrebati-va cati dintre oamenii pe care ii cunoasteti au inteles deja sau vor reusi sa accepte nevoia de schimbare in urmatorii 5-10 ani. Mai putin de 10% ? Asta inseamna ca ori trebuie sa va schimbati grupul de cunostinte, ori sunteti prea pesimisti. Mai mult de 50% ? Inseamna ca sunteti probabil deja pe calea cea buna. Procentul, asa cum spuneam, va diferi de la o zona la alta si de la tara la tara. Nu am facut eu estimarile respective, dar le-am auzit din tot mai multe surse in ultima vreme. Inclin sa fiu de acord cu ele, din cauze pe care le-am tot enumerat pe aici: motive de sanatate, spirituale, economice, demografice, climaterice, sistemice si multe altele.

Schimbarea stilului de viata este o sarcina dificila. Iar daca o faci doar obligat de circumstante este mult mai greu. Ideal este sa-ti schimbi mentalitatea si sa intelegi de ce trebuie sa-ti reevaluezi modul de trai inainte de a fi obligat sa pleci din oras, nu dupa. Incercati sa va puneti intrebarea cate din cunostintele voastre ar vrea sa se mute de exemplu la manastire. Dar sa paraseasca apartamentul si "confortul" din oras pentru o viata simpla la tara ? Pentru ca asa vor judeca majoritatea oamenilor si viitoarele comunitati. Acestea vor fi vazute de cei ramasi in sistem ca un fel de manastiri moderne sau secte mai ciudate, formate din persoane care s-au mutat la tara sa faca agricultura, traind in case din pamant, renuntand la carne si discutand in general chestii care n-au nici o legatura cu politica, fotbalul, economia sau ultimul concurs cu vedete de la tembelizor.  Unii n-ar face asa ceva nici sa-i pici cu ceara, nici daca viata lor ar depinde de asta. Iar intre noi fie vorba, o sa cam depinda de asta.

M-ati tot auzit in ultima vreme amintind si recomandand cartile lui Sal Rachele. Cam ceea ce v-am spus eu mai sus este ceea ce explica si Sal in cartile sale. De aceea va ziceam ca sunt de acord cu aproximativ trei sferturi din ideile regasite acolo, indiferent care ar fi provenienta acestora. Bineinteles ca pe parcursul unei intregi carti, Sal intra mult mai in detaliu si explica mai amanuntit fiecare din problemele omenirii de care aminteam mai sus. Explica apoi modul in care acestea vor fi rezolvate sau eliminate in viitorul sistem, o parte cu ajutorul comunitatilor ce au inceput sa apara ca ciupercile in ultima vreme si alta parte prin noi tehnologii. Ceea ce mai adauga el in plus fata de ce v-am explicat eu pana acum referitor la momentul din decembrie ar fi notiunea de impuls energetic. Un fel de amplificator care va impulsiona evolutia umana si gandurile oamenilor. Indiferent daca acestea sunt pozitive sau negative, pentru ca energia este neutra.

Sal explica in principiu ca acest impuls energetic va fi ca un suflu. Cei cu barca pozitionata in mod corect vor beneficia de acest imbold, pe cand restul risca sa se rastoarne. Energia nu este buna sau rea, este doar energie. Iar gandurile au forta lor, s-a demonstrat inclusiv prin efectul placebo. Ceva posibile explicatii stiintifice ar fi legate de campul magnetic terestru, a carui intensitate va slabi usor in zilele respective, dar suficient cat sa permita un influx energetic mult mai puternic decat de obicei. Din aceste cauze ar putea aparea unele interferente cu aparatura electronica. Oricum recomandarea lui Sal este de a petrece cat mai mult timp in natura in cele trei zile, asadar puteti tine scoase din priza cu ocazia asta si jucariile electronice de prin casa. Iar perioada respectiva o puteti folosi la reincarcarea bateriilor si la reflectie. La cateva ore dedicate ideilor voastre despre cum v-ar placea sa arate viitorul. Aveti asadar grija ce va doriti in cele trei zile, pentru ca s-ar putea sa vi se intample.

Din aceasta cauza Sal explica faptul ca lumea actuala se va imparti in trei lumi paralele ai caror membrii vor avea din ce in ce mai putin in comun unii cu altii. Prima din ele va continua pe drumul infundat al goanei consumeriste si apoi va muri treptat in urmatoarele doua decenii datorita motivelor expuse mai sus. Cei care fac parte din ea reprezinta cam trei sferturi din cei aflati acum pe planeta, iar numarul lor se va diminuat treptat mai ales dupa 2015 cand va fi atins peak population. A doua lume este formata din cei care vor incepe crearea de noi comunitati bazate pe cooperare si reluarea legaturilor cu natura. Acestia vor fi cam un sfert din cei aflati acum pe pamant. Iar a treia, care va reusi sa beneficieze cel mai bine de energiile respective, reprezinta acei oameni care vor incepe sa-si dezvolte puternic "tehnologiile biologice" de care vorbeam in articolele anterioare. Ei vor fi relativ putini, de fapt mai putin de 1% din populatia actuala. Aceasta bifurcatie este posibil sa fie motivul pentru care acele teorii care vorbeau despre experimente de remote-view in viitor au ajuns la concluzia ca exista o bariera in 2012. Nu era de fapt o bariera si nici un sfarsit, ci o intersectie. Un moment in care trebuie facuta o alegere constienta asupra directiei de urmat.

Nu stiu cati dintre voi au auzit de evenimentul denumit Harmonic Convergence. Este momentul din toamna lui 1987 cand ideea era ca peste o suta de mii de oameni sa se adune in diferite puncte cheie de pe suprafata globului pentru a medita cu gandul la o lume mai buna. Puteti vedea reactiile oamenilor de atunci din presa vremii. Nu sunt foarte diferite de cele din ziua de azi. Lumea radea. Iar daca cineva le-ar fi spus in 1987 ca in nici 5 ani cortina de fier va pica si zidul Berlinului va fi daramat, ca imperiul sovietic se va dizolva pasnic si comunismul care acaparase jumatate din lume va deveni istorie sau ca oameni precum Vaclav Havel si Nelson Mandela vor trece de la statutul unui detinut politic la cel de presedinte, daca cineva le-ar fi spus toate astea, cei mai multi ar fi continuat sa rada si mai tare. Multi considera insa acel moment ca inceputul schimbarilor si al pregatirii pentru momentul din 21 decembrie 2012 care va fi ceva asemanator, dar mult mai amplificat. Fizica cuantica ne-a demonstrat ca un singur observator poate influenta cu puterea gandului rezultatul unui experiment. Cercetatori ca Masaru Emoto au aratat ca emotiile pot influenta modul de aranjare al cristalelor de apa inghetata. Pe o planeta pe care apa sta la baza a tot ceea ce este viu, gandurile si sentimentele a milioane de oameni concentrate intr-un singur moment si scop pot avea efecte de neimaginat. Chiar daca energiile venite din exteriorul planetei nu vor amplifica aceste ganduri asa cum spune Sal, puterea lor va fi cel putin cu un numar de ordin mai mare decat cea a meditatiei organizate cu ocazia Harmonic Convergence.

Poate acesta este motivul pentru care anumite forte au depus si inca mai depun atata efort pentru transformarea evenimentului intr-unul negativ. Nu vor reusi. O sa va dau si motivele. Cam 90% din oamenii care au auzit despre momentul 2012 il considera o farsa de genul Y2K. Ii vor aloca probabil in gadurile lor cateva minute la o cafea cu colegii intre doua rapoarte stresante de la birou . Sau un sfert de ora de povesti cu sotia dupa ultima tura de shopping pentru Craciun de vineri seara. Mai sunt apoi cei aproximativ 1% care sunt speriati. Cei cu bunkere sau cu pistoale sub perna, cu biblia in brate sau cu barca de salvare in pod. Care au in cap infinite scenarii negative si de care cel mai probabil vor avea parte doar ei, daca asta isi doresc cu adevarat. Cea mai importanta categorie este insa ultima, cei aproximativ 10% dintre persoanele interesate de anul 2012. Oamenii care au inteles ca va fi vorba de o tranzitie pozitiva. Cei care vor decide sa petreaca zilele respective in liniste si relaxare, unii dintre ei meditand ore intregi la schimbarea pe care vor sa o vada in lumea din jurul lor. Acestia vor constitui principala forta din spatele gandurilor care vor aduce lumea cea noua din planul imaginatiei in planul real. Milioane de minti si suflete care vor lucra constient si intentionat in acelasi timp. Atat in plan emotional si mental, dar si in planul fizic. Ei vor crea viitorul.

Stiu ca acest articol este foarte lung. Am inceput sa scriu la el de cateva zile si ideile s-au tot adaugat. Ma gandeam la un moment dat sa-l impart in doua bucati, dar apoi am considerat ca este mai bine asa. Oricum, daca nu ati avut suficient timp acum sa intelegeti mesajul meu, veti avea ocazia sa-l recititi zilele viitoare pentru ca intentionez sa iau o mica pauza in care sa pregatesc materialele pentru festivalul de la Brasov. Dupa cum vedeti, a fost actualizat orarul de pe site-ul Cesan si am vreo doua prezentari incluse in program. Totusi, ca o observatie interesanta: remarcam zilele trecute ca tocmai am scris articolul cu numarul 500 pe acest blog. Jumatate de mileniu. Iar contorul acela din dreapta paginii indica si el faptul ca de curand am depasit jumatatea de milion de accesari. Este mult, este putin, nu stiu. Am fost mereu de parere ca este mult mai importanta calitatea decat cantitatea. Iar atunci cand am simtit ca nu am ce scrie, am preferat sa ma abtin decat sa o fac din obligatie, repetand inutil vechile povesti. Nu pot totusi sa nu remarc aceasta "coincidenta" interesanta. Se pare ca si din punct de vedere numerologic am atins jumatatea cam in acelasi timp cu punctul central al tranzitiei. Adica momentul din 21 decembrie care va spuneam ca reprezinta in acelasi timp jumatatea unui drum inceput acum ceva ani, dar si inceputul unei noi cai. Pe care voi continua optimist, indiferent daca acest nou drum va aduce cu el si continuarea acestui blog sau nu. Iar intre timp, tranzitie usoara va doresc tuturor.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

De weekend - Elena Nita Ibrian

Articol preluat de pe site-ul HRANA VIE cu multumiri pentru Mihaela Walter care a creat si blogul dedicat doamnei Ibrian.  Cred ca se potriveste si cu ziua de 1 Decembrie pentru cei care astazi sarbatoresc unirea romanilor. Speranta mea este ca in anii ce vor veni sa asistam la un moment global echivalent, dar care nu se va transforma intr-o sarbatoare politica ci intr-o sarbatoare a umanitatii care sa reprezinte disparitia statelor si granitelor artificiale pe o planeta unita.

O adevaratǎ româncǎ de poveste - doamna Elena Niţǎ Ibrian (12.11.1921-09.09.2009)

A fost odatǎ ca niciodatǎ, ca dacǎ n-ar fi, nu s-ar mai povesti... A fost odatǎ ca niciodatǎ un om bun şi blând, harnic şi sǎritor, senin şi întelept, mare iubitor de oameni şi de Dumnezeu. Un om nǎscut şi crescut la ţarǎ, care nu a uitat nicio clipa de unde a plecat, care şi-a pǎstrat pânǎ la moarte sufletul curat şi cristalin, precum şi bunul-simţ ieşit din comun al ţǎranului român autentic: sufletul unui om iubitor de neam şi de glie, care ştie sǎ rǎmânǎ o viaţǎ întreagǎ un apǎrǎtor al valorilor naţionale, pǎstrând cu sfinţenie tradiţiile şi datinile, moştenirea cea mai de preţ primitǎ de la strǎbunii noştri. Un om fǎrǎ studii, diplome şi titluri multe şi care mai de care mai sonore. Însǎ un om cu mintea ascuţitǎ şi deschisǎ, cǎci viaţa, cu toate urcuşurile şi coborâşurile ei, va rǎmâne întotdeauna cea mai importantǎ şcoalǎ pe care oricine dintre noi o va absolvi vreodatǎ. 

Foto: Formula AS

Acest om între oameni s-a numit Elena Niţǎ Ibrian. Unii dintre noi o cunosc bine, cǎci mulţi au binecuvântat clipa când le-a ieşit, într-un fel sau altul, în cale; pentru ei, buna doamnǎ va rǎmâne de-a pururi îngerul pǎzitor care le-a salvat viaţa, redǎruindu-le  sǎnǎtatea şi liniştea sufleteascǎ, fǎcând totul, fǎrǎ sǎ aştepte ceva în schimb, fǎrǎ sǎ cearǎ vreo rǎsplata.

Din pǎcate, pentru mulţi însǎ, numele Elena Niţǎ Ibrian este total necunoscut. Chiar şi pentru o mare parte din oamenii care deja  s-au strǎduit de ceva timp sǎ gǎseascǎ un mod de alimentaţie sǎnǎtos şi natural. Tot mai des este prezentat modul de viaţǎ bazat pe o alimentaţie crudivorǎ, în mod ernonat în presǎ, ca fiind ceva cu totul nou, modern, tocmai venit desigur din SUA, "ţara tuturor posibilitǎţilor". Dar acest lucru nu este adevǎrat, hrana vie are în România, tocmai datoritǎ doamnei Elena Niţǎ Ibrian, tradiţie lungǎ. Vântul nu mai "bate" dinspre Vest, de peste mǎri şi ţǎri, ci de-aproape de noi: din Moldova, mai exact de la Piatra Neamţ. Cǎci acolo a trǎit şi a muncit doamna Ibrian, şi de-acolo a daruit luminǎ şi pace, în peste 60 de ani, tuturor celor aflaţi la nevoie - şi continua sǎ o facǎ de fapt chiar şi acum, dupǎ moartea sa.

Doamna Elena Niţǎ Ibrian a înţeles cu adevǎrat înseamnǎtatea hranei naturale pentru fiinţa umanǎ, nu în ultimul rând, pentru ca a primit şansa sǎ constate în practica de zi cu zi, în nenumaratele cazuri ale oamenilor grav bolnavi care i-au cerut ajutorul, beneficiile extraordinare  pentru recâştigarea sǎnǎtǎţii ale unui regim de viata cu hrana vie. Nu s-a gândit în primul rând la câstigul personal pe care l-ar putea avea din acapararea unui domeniu nou şi necunoscut în ţara noastrǎ, ci s-a gândit la miile de bolnavi, care ar putea sǎ-şi recapete sǎnǎtatea într-un mod atât de simplu, de ieftin şi de lipsit de suferinţǎ, prin simpla schimbare a modului de viaţǎ şi de alimentaţie. Şi aşa nota doamna Elena Niţǎ Ibrian în încheierea introducerii cǎrţii "Tinereţe fǎrǎ bǎtrâneţe cu hrana naturalǎ", aparutǎ la Editura EIKON - 2004:

"Am pus suflet din sufletul meu în aceste rânduri cu gândul la om şi la sǎnştatea acestuia. Când demult voi fi oale şi ulcele, mǎ voi bucura de acolo, de sus, de sǎnǎtatea generaţiilor viitoare care vor fi fericite cǎ sunt sǎnǎtoase şi pline de voie bunǎ, urmând un regim de viaţǎ natural, dupa exemplul vieţii mele. Acum, când am trecut pragul celor optzeci de ani, sunt bucuroasǎ sǎ ştiu cǎ am lǎsat ceva folositor pentru cei ce vin dupǎ mine!"

Pentru cei care nu o cunosc înca pe inegalabila doamnǎ a "bucǎtǎriei fǎrǎ foc", povestea sa pe scurt:

"Doamna Elena Niţǎ Ibrian s-a nǎscut pe 12 noiembrie 1921, în Bucovina, într-o familie simplǎ de ţarani români. Dupa moartea timpurie a pǎrinţilor sǎi, a fost nevoitǎ sǎ se ocupe de cei opt fraţi mai mici ai sǎi, pâna a ajuns fiecare la casa lui. De la bunica sa, doftoroaia satului, a învaţat sǎ cunoascǎ şi sǎ iubeascǎ natura, “a moştenit” de la ea, cunoştinţe vechi şi tainice despre plantele din flora spontanǎ şi despre puterea lor nemaipomenitǎ de vindecare. De la mama sa, a învǎţat ţesutul la rǎzboiul de  ţesut şi vopsirea lânei cu ajutorul plantelor. Şi-ar fi dorit foarte mult sǎ studieze biologia, din pacate, în acele timpuri, comuniştii veniserǎ în România la putere, tatǎl sǎu fusese declarat chiabur, de aceea, i s-a permis  sǎ urmeze doar o şcoalǎ superiorǎ de menaj. A devenit apoi tapiser, îşi creea singurǎ din plante vopselele pentru covoarele şi tapiseriile sale. Din pǎcate, fixarea culorilor nu se putea face fǎrǎ chimicale, iar doamna Ibrian lucra fǎrǎ mascǎ, ceea ce a fǎcut, ca la numai 25 de ani, sǎ i se sǎlǎşluiascǎ deja cancerul în gâtul sǎu.

A fost tratatǎ fǎrǎ succes în spital, iar apoi a fost trimisǎ de medici, care nu mai ştiau cum sǎ o ajute mai departe, sǎ moarǎ acasǎ. Scuipa deja sânge, era imobilizatǎ la pat, nu mai putea sǎ mai mǎnânce, soţul sǎu era pregatit pentru moartea iminenta, cumpǎrase deja sicriul. Şi în aceastǎ situaţie disperatǎ,  soţul sǎu aude de la o cunoştinţǎ venitǎ din Canada, despre o terapie a cancerului cu ajutorul sucurilor de legume şi de fructe. Doamna Elena Niţǎ Ibrian se decide sǎ încerce şi acest tratament, în situaţia în care se afla, nu mai avea oricum nimic de pierdut. La inceput, soţul sǎu era nevoit sǎ-i administreze sucurile  cu pipeta, dupǎ puţine zile însǎ, doamna Ibrian reuşea deja sǎ bea sucurile cu linguriţa, iar dupǎ numai 6 sǎptǎmâni se vindecase în mod miraculos, putea iar sǎ mǎnânce şi sǎ mergǎ!!!! Doamna Elena Niţǎ Ibrian începu sǎ studieze toate carţile şi toate articolele despre hrana vie pe care  reuşea sǎ şi le procure, începu sǎ cerceteze  aprofundat puterea terapeuticǎ a plantelor din flora spontanǎ, începu sǎ adune şi sǎ dea mai departe toate aceste informaţii deosebit de importante, încercand sa aducǎ  la urechile câtor mai mulţi oameni, dovezile incontenstabile referitoare la puterea tǎmǎduitoare ieşitǎ din comun a hranei vii.

Doamna Elena Niţǎ Ibrian a scris peste 40 de cǎrţi de sǎnǎtate şi  nenumǎrate articole, s-a angajat foarte mult pentru pǎstrarea valorilor culturale tradiţionale, înfiinţând la vârsta de 85 de ani un muzeu etnografic. Şi pentru cǎ în România, în special bǎtrânii au fost foarte greu loviţi de saracie,  a pus, cu banii câştigaţi cu cǎrţile sale, bazele unui azil pentru persoanele în etate, sǎrǎcite la bǎtrâneţe, dupǎ o viaţǎ de muncǎ. Nici un om nu a plecat de la buna doamnǎ cu mâinile goale, fiecare a primit sfaturile, plantele, reţetele sau leacurile pentru care o cǎutase  – şi totul fǎrǎ ca doamna Ibrian sǎ fi aşteptat vreo rǎsplatǎ. A facut totul, din marea ei dragoste pentru Dumnezeu şi pentru creaţia divinǎ, pentru oameni, pentru naturǎ şi pentru toate fiinţele acestei lumi.

Doamna Elena Nita Ibrian a plecat dintre noi pe 9 septembrie 2009. Cu câteva sǎptǎmâni înainte de moartea sa, mai organizase o demonstraţie de hranǎ vie pentru câteva zeci de persoane cu dizabilitǎţi din Piatra Neamţ, fiind ajutatǎ de numai   6 persoane. Tot în vara anului 2009, a mai acordat un interviu extraordinar (a vorbit aşa de liniştitor despre moarte, de parca ar fi ştiut ca în curând urma sǎ pǎrǎseascǎ aceastǎ lume) revistei  Formula AS şi a lucrat pânǎ în ultima clipǎ la cǎrţile şi la articolele sale."

Povestea doamnei Ibrian este dǎtǎtoare  de speranţǎ, întǎrindu-i în special pe cei care s-au decis sǎ învinǎ cu ajutorul regimului de viaţǎ cu hrana vie o boalǎ grea. Aceast om,  s-a îmbolnǎvit atât de grav, la o vârstǎ atât de fragedǎ şi totuşi a reusit sǎ se vindece şi sǎ trǎiascǎ mai departe peste 60 de ani, numai cu simpla hranǎ neprelucratǎ termic. Nu a mai cunoscut durerile, disperarea  şi frica, pe care orice boalǎ gravǎ le aduce cu sine, reuşind dimpotrivǎ sǎ ducǎ o viaţǎ minunatǎ şi binecuvântatǎ, în slujba oamenilor bolnavi, bǎtrâni şi sǎraci. Fiecare zi din  viaţa acestei doamne, este un exemplu de necontestat, cǎ hrana vie nu este doar un mod de alimentaţie, doar o simplǎ dietǎ la modǎ, ci este o metodǎ infailibilǎ de tratament şi  reprezintǎ  un adevǎrat mod de viaţǎ. Iar prin viaţa sa exemplarǎ, doamna Elena Niţǎ Ibrian ne-a demonstrat tuturor, ce înseamnǎ sǎ fii  cu adevǎrat un om bun,  un OM, aşa cum ne-a gândit de fapt Dumnezeu pe noi toţi, atunci când ne-a creat.

Mostenirea lǎsatǎ nouǎ de doamna Ibrian are o valoare imensǎ. Mult prea puţini înţeleg însǎ acest lucru, puţini ştiu sǎ o preţuiascǎ cu adevǎrat. În lumea strǎlucitoare şi ţipǎtoare a presei româneşti actuale nu mai este loc pentru pomenirea unui om care a facut cinste numelui de român. Istoria ne-a dat nenumǎrate lecţii pânǎ acum, se pare însǎ cǎ poporul român rǎmâne mai departe corigent la materia "respectarea şi cinstirea înaintaşilor de vazǎ ai neamului românesc". Pǎcat, mare pǎcat!

"Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară."

- Mihai Eminescu -  

"În România sînt muzee și monumente istorice cu o extraordinară încărcătură culturală, dar lipsesc cu desăvîrșire știința și pasiunea, și interesul, și inteligența de a valorifica astfel de daruri ale istoriei noastre. Patriotismul nostru, strict declarativ, e lipsit de dimensiunea faptică, iar în privința respectului pentru ceea ce au făcut înaintașii noștri sîntem, să recunoaștem, deficitari. Vorbim despre mîndria de a fi români, dar lăsăm să se distrugă un patrimoniu cultural inestimabil, fără nici o tresărire."

                          - Carmen Musat, "Patriotism de mucava și valori autentice" -

Mihaela Walter
Belgia, noiembrie 2012
Bibliografie
Elena Nita Ibrian, Tinerete fara batranete cu hrana naturala, Eikon 2004
Articole recomandate:
Mancati Crud si curat si veti fi sanatosi
Astazi este o zi mare - doamna Elena Nita Ibrian ar fi implinit 90 de ani
Doamna Elena Niţă Ibrian in presa germană
Cartile doamnei Elena NitaIbrian

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

Alternative monetare - p2p money

Revedeam un pic seria alternativelor monetare in ideea unei prezentari pe aceasta tema la festivalul de la Brasov si mi-am dat seama ca imi lipseste un capitol din colectia de monezi prezentate aici. Este vorba de p2p money. Acesta este asadar episodul 14 din seria inceputa in primavara lui 2009 si care se pare ca devine din ce in ce mai actuala. In ideea ca noile comunitati vor incepe sa utilizeze tot mai mult aceste sisteme alternative in viitorul apropiat, am zis sa scutur un pic praful de pe vechile articole si sa vad ce a mai aparut nou in domeniu. Pentru ca in perioada de tranzitie de la vechiul sistem la unul in care moneda nu va mai fi necesara, oamenii sa poata alege cea mai buna varianta pe care vor dori sa o implementeze in propria lor comunitate, asa cum o fac si cei de la Damanhur sau Findhorn de zeci de ani deja.

Dar sa revenim la ideea de p2p money si sa vedem un pic cu ce se mananca acest tip de alternativa monetara. Explicam in ultimul episod din serie modul in care diferite comunitati care au scapat de nevoia utilizarii de moneda in cadrul propriei comunitati, ar putea sa colaboreze unele cu altele in cadrul unei retele p2p. Explicam acolo ideea pe care se bazeaza acest tip de retele si spuneam ca principalul avantaj este ca resursele in cazul p2p nu mai sunt centralizate. Fiecare isi pastreaza la el muzica sau filmele. Iar pe server ramane doar o lista, un fel de inventar si nimic mai mult. In momentul in care ai nevoie de ceva anume, intri pe un server cunoscut si cauti lista. Apoi iei legatura direct cu cei care au ceea ce cauti si transferi de la acestia resursele de care ai nevoie. Serverul e mai liber, pentru ca nu trebuie sa tina pe el toata gramada de informatii.

Nu se mai chinuie nimeni sa incarce acolo tone de date pentru ca ulterior altii sa se chinuie sa le descarce. Siteul nu mai e un punct vulnerabil, pentru ca nimeni nu se poate lua de tine doar pentru o lista. Iar in caz de ceva, oricum poti copia lista mult mai usor pe n alte site-uri care nu necesita performante deosebite, decat sa muti tone de date pe servere puternice. Dispare astfel si controlul si aglomeratia, scad si riscurile. Ideea era ca o societate bazata pe o astfel de retea de comunitati descentralizate si organizate pe orizontala, nu pe verticala, ar fi o optiune mult mai buna decat sistemul centralizat piramidal de astazi. In care statul dicteaza, consiliile judetene actioneaza, comunitatile se supun si oamenii executa.

Daca asa stau lucrurile in ce priveste retelele de calculatoare si comunitatile, haideti sa vedem cum ar functiona o moneda bazata pe aceleasi principii. Iar pentru asta sa aruncam o privire la bitcoin care este in acest moment printre cele mai raspandite monede de tip p2p. Principiul se aseamana foarte tare cu cel folosit in aplicatiile de tip torrent sau dc++, astfel ca daca ati inteles principiul de functionare al acestora va va fi usor de inteles si modul de functionare al bitcoin. In principiu este vorba de un programel instalat pe calculatorul propriu si denumit client. Acest programel stocheaza pe calculator o serie de chei de securitate denumita portofel.

Denumirea de portofel virtual vine din asemanarea acestor chei personale cu portofelul in care va tineti banii de zi cu zi. Sunteti proprietarul acestuia si responsabil de siguranta lui. Daca ti-ai pierdut portofelul, ti-ai pierdut banii. Aici te ajuta si programelul de care spuneam, adica clientul de bitcoin. Diferitele programe difera intre ele prin interfata si modul in care incearca sa ofere o protectie cat mai buna pentru pastrarea portofelului propriu, incercand in acelasi timp sa faca utilizarea lui cat mai usoara. Aplicatiile sunt de obicei construite in mod open-source in ideea ca oricine poate inspecta codul de program pentru a elimina suspiciunile privind functionarea acestuia.

In afara de acest portofel individual, exista reteaua. Totul se desfasoara in retea. Asa cum spuneam, ideea este de a elimina centralizarea si controlul. Nu mai exista o banca sau un guvern care decide regulile jocului. Care sa imprime dupa bunul plac sau sa confiste atunci cand are chef banii tuturor celor care sunt obligati sa-i foloseasca. In cazul bitcoin reteaua este cea care se ocupa de aceasta administrare. Fiecare membru al retelei este un mic bancher si puterea este distribuita tuturor prin intermediul pogramului bitcoin. Modul in care programele isi comunica si sincronizeaza intre ele tranzactiile este in principiu foarte sigur. Singurul mod in care s-ar putea compromite securitatea retelei ar fi prin acapararea unui numar majoritar de clienti sau prin utilizarea unui computer care depaseste ca putere de calcul intreaga retea.

Banii de tip bitcoin se pot obtine in diverse moduri. Exista in primul rand actiunea de mining care inseamna ca cineva poate produce bani folosind puterea de calcul a propriului sau pc. In schimbul rezolvarii unei probleme matematice foarte complexe primesti o cantitate de moneda. Cu cat ai un procesor mai performant, cu atat poti obtine mai multi bani, cu conditia sa renteze curentul consumat pentru obtinerea lor. Un alt mod de a obtine bitcoin este prin schimb valutar, din dolari, lei, euro sau alta valuta in bitcoin. Poti bineinteles sa vinzi anumite produse catre cineva in schimbul unei sume de bitcoin si sa obtii banii prin acest mod. Ideea algoritmului implementat in programul bitcoin pe care se bazeaza reteau impune insa niste limite. Pe masura ce cantitatea de bitcoin din retea creste, operatiunea de mining devine tot mai grea. Problema pe care trebuie sa o rezolve pc-ul pentru a obtine bitcoin devine tot mai complexa si se va rezolva tot mai greu. Exista asadar o limita maxima de monezi care pot fi create in sistem, pentru a se preveni inflationarea lor.

Una peste alta, monezile p2p de genul bitcoin au niste avantaje clare: elimina controlul si centralizarea, impozitarea prin inflationare sau confiscare, aduc o securitate sporita a tranzactiilor, rapiditate si usurinta in utilizare, desfiinteaza granitele monezilor nationale si pot deveni astfel o alternativa serioasa la monezile clasice. Dezavantaje ? In primul rand este vorba tot de o moneda virtuala, bazata tot pe o conventie si fara un suport tangibil. In al doilea rand dependenta de tehnologie: fara un computer sau macar un telefon inteligent conectat la retea, nu poti tranzactiona bitcoin. Al treilea semn de intrebare este oarecum tot tehnologic. Acapararea retelei este destul de greu de realizat, dar nu imposibil daca vorbim de organizatii gen FBI si nici puterea de calcul pe care se bazeaza algoritmul de creare a noilor monezi sau cheile de securitate nu este ceva infailibil daca vorbim de un Quantum Computer

Un alt concept interesant de utilizare a retelelor p2p este sistemul ripple care este o evolutie a sistemului LETS despre care am mai vorbit noi pe aici. Ideea din spatele lui este simpla si este bazata pe transmiterea increderii. Eu sunt prieten cu tine si am incredere sa-ti dau ceva pe datorie, iar tu imi dai o hartiuta pe care este notata datoria ta. Prietenul meu in schimb nu are incredere in tine pentru ca nu te cunoaste. Daca voi transforma insa datoria ta in datoria mea, acesta va accepta sa facem tranzactia. Programelul face automat convertirea datoriilor ba chiar se pot seta diferite grade de incredere pe care o putem acorda unor prieteni sau cunostinte. Sistemul functioneaza si mai bine in intermediul unei comunitati unde increderea este cheia, stand la baza grupului si unind membrii acesteia. Faptul ca ripple se bazeaza pe tehnologie IT pentru a functiona vine cu aceleasi avantaje si dezavantaje la fel ca in cazul bitcoin.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

Nu poti umple un pahar deja plin

Revedeam zilele trecute filmul Avatar ocazie cu care mi-a ramas in minte ceea ce ii spuneau lui Jake locuitorii Pandorei: "You cannot fill a cup that is already full". La care Jake are o replica interesanta si le raspunde: "My cup is empty". Care ar fi sensul observatiei respective ? Ideea din spatele ei este ca pentru a invata pe cineva niste lucruri noi este de multe ori necesar sa-l dezveti de cele vechi. Iar daca mintea celui pe care te chinui sa-l inveti este prea plina de prostii pe care nu le poti scoate de acolo, de multe ori este foarte greu sau chiar imposibil sa reusesti sa-l inveti ceva nou. Schimbarea prin care trece lumea noastra in aceste vremuri este in primul rand o schimbare de mentalitate. Iar de aici problema noastra. Zidul de care ne lovim atunci cand incercam sa-i vorbim taranului despre permacultura sau medicului despre homeopatie. Economistului despre colaps financiar si fizicianului despre alternative energetice. Arhitectului despre case din cob si biologului despre legatura omului cu plantele.

La politica si fotbal se pricep toti, ca doar astea sunt "circul" din lista de nevoi de baza ale "prostimii" pentru care "painea" incepe in schimb sa devina o problema. Asadar, compensam cu si mai mult circ, in domeniile caruia fiecare dorel poate fi un specialist fara diploma. Cand vine totusi vorba de fizica, chimie, economie, medicina sau fizica lucrurile se schimba. De obicei in momentul in care auzi o persoana vorbind cu convingere despre un astfel de subiect prima intrebare care iti vine in cap este: dar tu ce facultate ai terminat ? Obiceiul respectiv este o conditionare. Sistemul te conditioneaza in primul rand sa crezi ceea ce iti spune la scoala. Sa inghiti ceea ce au gandit altii inaintea ta si iti este servit pe tava, spre memorare, fara prea mult loc de interpretari. Te conditioneaza apoi sa acorzi credit celor cu diplome, adica "expertilor" in domeniul respectiv. Stiati care-i necazul cu expertii ? Nu esti expert, nu existi. Nu ai diploma, nu esti bagat in seama. Iar diploma, stiti deja, o poti obtine doar daca repeti ceea ce te-a invatat sistemul. Este un cerc vicios aparent fara iesire.

Mintea lui Jake era goala. Poate ca suna ciudat raspunsul sau. Avand in vedere pregatirea sa militara nu prea avea cum sa fie goala, era cel mai probabil plina de tactici de lupta si specificatii ale armamentului din dotare. Da, dar era goala de notiunile pe care ceilalti membri ale echipei stiintifice le aveau despre natura, biologie, chimie sau spiritualitate. Iar cheia este exact aici. Ca sa iesi din cercul vicios, poate ca nu trebuie sa lupti, ci sa renunti. Sa renunti la incercarea de multe ori sortita esecului de a invata ceva alternativ in domeniul tau de baza si sa incerci sa cauti alte domenii in care sa vezi lucrurile din perspective diferite. Esti economist ? Invata biologie de la Marioara Godeanu. Esti medic ? Invata economie de la Chris Martenson. Esti biolog ? Invata tehnologia caselor din cob de la Ianto Evans. Esti arhitect ? Invata medicina de la Christa Todea. Astfel in timp ce tu studiezi alternative din alte domenii, de alternativele din domeniul tau se vor ocupa altii.

Ideea acestui articol a plecat de la o discutie pe care o aveam zilele trecute cu ezotech pe baza unui post de-al lui hymerion. El scrie in general editoriale economice in care repeta aceleasi prostii care i-au fost bagate in cap in timpul scolii si le-a repetat ulterior pana la exasperare de-a lungul carierei jurnalistice. Deci la capitolul economie, face infinit mai mult rau decat bine in privinta iluminarii altora mai putin priceputi. Insa cand vine vorba de medicina, uite ca reuseste sa fie obiectiv. Poate sa judece corect si sa obtina un raspuns critic, nedistorsionat de ani de zile de spalare pe creier. Partea proasta este insa ca majoritatea se opresc aici. Lipsa curiozitatii sau lipsa timpului sau poate tot conditionarea este motivul pentru care unii nu reusesc sa vada padurea de copaci. Tocmai au dat cu capul de ciudatenia din medicina, dar nu realizeaza padurea de ciudatenii din jurul lor. Nu inteleg ca padurea este sistemul. Iar cei mai multi nu pricep asa cum nici hymerion nu pricepe ca medicul ala de aia face ceea ce face, pentru ca sistemul este astfel gandit incat sa NU puna pret pe sentimente, pe har, pe bun simt, pe OMenie. Pentru ca asta este sistemul in care regele este banul si scopul este controlul.

Atata timp cat ai un sistem care iti spune ca totul este ban si ce nu se poate valorifica in ban nu conteaza, de ce te astepti la alte rezultate ? Ah, ca poti incerca sa pedalezi contra cascadei ? Evident, poti crede ca "ciudateniile" sunt mici exceptii rezolvabile. Cu o lege, cu niste proceduri, cu niste controale, cu niste reguli. Care vor fi bineintele suntate, ocolite, sarite, incalcate, spaguite. Cu fiecare lege noua si cu fiecare gard nou care "elimina o exceptie" apare imediat si puzderia de portite sau medode pentru ocolire. Iar cand gardurile sunt prea multe, punem de o "revolutie" si o luam de la capat, dar cu acelasi rezultat. De ce ? Din nou, pentru ca asta este sistemul. La asta duce. Bani si control, prin transformarea ultimei urme de resurse materiale, umane sau sufletesti in bani. Restul nu conteaza. Iar pana nu te trezesti complet, ridici din umeri si continui sa crezi in continuare in povesti gen: “sistemul actual este cea mai buna varianta posibila... normal ca sunt si dezavantaje in capital/comun/social-ism... ce-ai vrea sa renuntam la bani si stat sa ne intoarcem la epoca de piatra ?" Repeti bazaconiile tipice pe care profesorii de la ASE ti le-au bagat in cap si ulterior cei de la tembelizoare ti le-au repetat obsesiv: doar asa se poate. Regele este banul si economia actuala cu “bubele” (a se citi bolile cronice) de rigoare este cea mai buna varianta.

Nu este ! Exista alternative. Pune mana si cauta-le ! In caz contrar, risti sa ramai adormit si sa continui sa crezi ca respectiva "ciudatenie" este doar o eroare. O simpla "exceptie" de la regula care spune ca in general lucrurile stau asa cum spun specialistii, nu restul de "gica contra" cu pareri "neavizate". Daca reusesti totusi sa duci lucrurile mai departe, se intampla un fenomen interesant. Astazi te intriga medicina, domeniu in care ajungi treptat la concluzia ca lucrurile nu stau chiar cum spun medicii. Maine mai afli o ciudatenie despre alimentatie si plante, ceea ce te face sa tragi concluzia ca si in agricultura lucrurile sunt cam putrede. Ulterior economia incepe sa scartaie si iti dai seama ca expertii habar nu au sa-ti explice motivele. Iar daca initial nu vedeai padurea de copaci, cu timpul incepe sa se formeze imaginea de ansamblu. Care treptat te va ajuta sa recunosti in padurea sistemului si propriile greseli. Pentru ca in final cercul va deveni complet si vei reveni la meseria ta de baza, privind-o din perspectiva tuturor celorlalte lectii acumulate. Abia atunci vei putea realiza intr-un final cat de gresit era modul in care vedeai lucrurile anterior. In acel moment iluminarea va fi completa si seria de "aha"-uri se va termina cu un "wow" de proportii.

Ajungem asadar sa ne intrebam: oare ar fi bine ca atunci cand discutam despre un anumit domeniu sa-l intrebam pe interlocutorul nostru ce pregatire de baza are ? Iar daca ne spune ca exact subiectul discutiei este specialitatea sa sa nu-i dam credit suplimentar ci din contra, sa-l tratam usor circumspect ? Sa ne gandim ca "paharul" sau poate a fost umplut iremediabil cu prostii care acum dau pe afara ? Ca probabil ne recita manuale din programa de facultate si in loc sa ne informeze, mai tare ne dezinformeaza ? Ar fi poate mai usor asa, dar uneori exista si exceptii: oameni care s-au trezit la realitate pe parcursul studiilor sau chiar inaintea inceperii acestora. Persoane care au inteles ca trebuie sa ia din cursurile scolii doar minimul de informatie pertinenta si au lasat de multe ori dezinteresati sau chiar dezgustati resul balastului inutil cu care este incarcata programa oricarei institutii de "educatie" in ziua de azi. Iar respectivii poate duc acum o lupta disproportionata cu proprii lor colegi si fostii profesori in incercarea de a-i trezi si pe ei, in timp ce acestia ii considera niste "ciudati" aflati in minoritate.

In acest caz raspunsul la intrebarea de mai sus nu mai este chiar asa simplu. Nu poti trage concluzii asupra opiniei unui om doar pe baza pregatirii profesionale. De prejudecata este greu sa scapi si ideea ca omul este "pregatit" in domeniu, un "expert" sau o "personalitate" va trage la cantar in mod voluntar sau involuntar. Iar sa respingi pe cineva din start pentru ca s-ar putea sa fie deja prea spalat pe creier pentru a emite o opinie obiectiva, bazandu-te numai pe diploma de la dosar, evident ca nu este util. Ideal ar fi ca indiferent de persoana din fata noastra, sa folosim propriul filtru emotional si mental pentru a-i judeca afirmatiile. Sa nu mai luam totul de-a gata si sa credem sau sa dam valoare unei judecati doar prin prisma persoanei care o emite. Sa judecam ideea si nu omul. Sau pe scurt, asa cum spunea cineva pe vremuri... Question Everything: "The important thing is not to stop questioning."

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

De weekend - casele din cob

Nu putem discuta despre viitorul comunitatilor sustenabile fara a aduce in discutie si problema locuintelor. In episodul de astazi, casele din cob. Pentru neinitiati, cob-ul este un amestec din lut, nisip, paie, apa si pamant. Amestecul acesta se transforma intr-un fel de turta de o consistenta asemanatoare cu plastelina cu ajutorul careia poti construi case in forme cat mai artistice dar mai ales sanatoase. Atat ca materiale folosite sau tehnologii de fabricatie, cat si ca energie consumata, umiditate, rezistenta la cutremure, durabilitate in timp. Dar sa lasam mai bine linkurile de azi sa vorbeasca de la sine:

Unu. Introducere la construcţiile ecologice (partea I)

Hai să zicem că pe planeta Pământ ar exista un material de construcţii abundent, aflat practic la îndemâna a peste 80% dintre oameni, în cantităţi copleşitoare, gratuit sau la preţuri derizorii (de genul sub 10 dolari tona, esenţialmente pentru transport). Sună halucinant, nu? Să împingem ipoteza şi mai departe, zicând că acest material nu este numai omniprezent, dar este în plus şi cel mai bun posibil pentru a construi case în care să locuiască oameni, pentru că e capabil să ţină răcoare vara şi să înmagazineze căldură iarna, este impermeabil la apă cu un tratament simplu dar permeabil la vaporii de apă, adică adio igrasie, este complet nepoluant ba chiar purifică aerul. Pare ştiinţifico-fantastic, nu? Ce poţi face ca să opreşti toate astea? E simplu, creezi un material de construcţii scump, poluant şi prost, ca să facă cineva bani din monopolul ăsta, mulţi bani. Un material din care să faci clădiri care se încing vara şi se răcesc bocnă iarna, ca să fie nevoie să le conectezi ca pe bolnavi la aparate, pompând energie contra bani, mulţi bani. Un material care să fie permeabil la apă, dar să stopeze vaporii de apă, ca să ai condiţii de mucegaiuri, şi astfel clădirile să se renoveze periodic, pentru bani, mulţi bani, iar oamenii să se trateze împotriva astmului. Mai are rost să spun că pe bani, mulţi bani?

Doi. Introducere la construcţiile ecologice (partea a II-a)

Comportamentul lutului într-o construcţie este absolut unic, şi aici începem să vedem cu ce avem de-a face. Să începem cu umiditatea aerului din interior. Există o relaţie foarte interesantă între lut şi umiditatea unei case. Practic, omul are nevoie de o umiditate ambientală de 30-70%, sub acest nivel răceşte foarte uşor, iar peste acest nivel face astm. Lutul conservă în mod firesc această umiditate, dând drumul la vapori de apă dacă se coboară sub 30%, şi absorbind vapori de apă dacă se creşte peste 70%. Nu e nevoie de nimic special, de nici un aparat, de nici o forma de energie pentru a obtine acest efect. Acesta e lutul. În zonele cu climat rece, vaporii de apă din aerul de interior ies prin pereţi spre exterior. Dacă aerul e răcit în pereţi şi atinge punctul de condens, atunci se produce condensarea. Umezeala reduce capacitatea de izolare termică şi poate duce la creşterea ciupercilor. Avand o mare capilaritate, lutul transportă rapid umiditatea în afara clădirii, pericolul condensării în pereţi fiind redus. Cimentul nu este capabil de acest mecanism. De fapt, cimentul face exact pe dos, având nevoie de input energetic care să-i corecteze defectele. Într-o casă cu tencuială pe bază de ciment umiditatea se reglează prin intermediul aparatelor.

Trei. Ianto Evans, The Hand-Sculpted House

Și cum pot să fie toate bune și frumoase, spune Evans, dacă societatea te obligă să-ți faci o casă la fel “ca toți oamenii” – din beton, blocuri de BCA, plăci OSB, polistiren, lindab, “lavabilă” și termopane – materiale care sunt simultan ridicol de scumpe, toxice în diferite grade și produse de una dintre cele mai poluante ramuri ale industriei mondiale, aceea a materialelor de construcție? Rezultatul – previzibil chiar și pentru unul care a picat Bac-ul a patra oară: o casă colțuroasă, o combinație banală de cuburi și paralelipipede în care e frig iarna și cald vara. O casă cu un preț exorbitant, care cere enorm de multă energie pentru a putea fi locuită. O casă etanșă ca un borcan de plastic - vorba unui neamț priceput, sătul de modernisme, mutat recent în România. O casă care nu te încântă și care nu te liniștește. O casă pe care trebuie urgent să o umpli de flori și tablouri ca să o faci să pară frumoasă. O casă la care nu ai muncit tu cu mâna ta, ci “meșterii”. O casă care nu spune nimic despre cel care o locuiește, ci doar despre banii săi și despre statutul pe care vrea să-l aibă.

Concluzia ? Casele din cob regleaza in mod automat umezeala, mentin caldura iarna si racoare vara, sunt ieftine ca material si tehnologie, reduc poluarea si consumul de energie. Mai trebuie adaugata doar o soba inteligenta si ai locuinta ideala. Iar la final, daca v-am convins in ce priveste utilitatea cob-ului si ati inceput sa va faceti deja bugetul pentru o casa asemanatoare cu cea de la Diribao, dar va ingrijoreaza inca faptul ca lucrarile care presupun construitul unei asemenea case sunt obositoare si plictisitoare inseamna ca n-ati citit articolul de aici: Cei 12 care au tăbăcit cobul. Atentie totusi, sa nu faceti confuzie intre cob si chirpici:

Intre cob si chirpici exista tot atatea diferente ca si intre o vaca si o capra. E adevarat ca ambele au coarne, patru picioare, un bot prevazut cu doua nari pentru respiratie, nasc pui vii pe care-i hranesc cu lapte. Totusi, dincolo de asemanarile enumerate, care sunt frapante, exista si niste usoare diferente. Tot asa, intre cob si chirpici exista subtile diferente, pe care nu le-as neglija. Casa de cob nu trebuie lipita, pentru ca nu crapa. Nici tencuiala nu trebuie lipita, pentru ca, daca e facuta corect, nu crapa. De varuit poti s-o varuiesti, dar nu e singura optiune. Culorile pe baza de argila sunt la fel de bune, si adesea mult mai impresionante. Da, o casa din cob nu are nevoie de reparatii timp de sute de ani. Acoperisul, depinde din ce-l faci, periodic trebuie reparat, si la o vreme schimbat complet.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

Un model de comunitate

Printre linkurile de la articolul precedent privind comparatia dintre diferitele metode pentru evadarea din oras am strecurat pentru cei atenti si un model de comunitate cu un proiect planificat in detaliu. Este vorba de site-ul mehrgenerationensiedlung care poate fi tradus in limba engleza pentru cei care se impaca mai bine cu aceasta limba sau chiar in romana pentru o traducere mai din topor in stil google translate. Oricum, imaginile vorbesc de la sine si voi adauga cateva dintre ele mai jos ca sa va faceti o idee. Dar sa incepem intai cu o prezentare in pdf a proiectului comunitatii: Projektmappe englisch

Proiectul este creionat sub forma unui "fluture" cu doua aripi de o parte si de alta a drumului principal de acces in comunitate. Pe cele doua aripi ale fluturelui sunt desfasurate pe cate patru randuri parcele de cate un hectar gandite dupa un model asemanator cu cel prezentat de Anastasia. In fata este accesul spre teren, urmat de locuinte si zona de gradina, o mica livada si un iaz, iar in fundul terenului o padurice care desparte intre ele randurile de parcele. Intre fiecare doua parcele alaturate este prevazut gard viu de ambele parti ale unei alei de circulatie.

Suprafata luata in calcul este de 400 de hectare, impartita dupa cum urmeaza: 200 de hectare destinate proprietatilor individuale, 150 hectare destinate unei ferme organice si pentru activitati agricole comune, iar 50 de hectare prevazute pentru infrastructura si centrul comunitar care contine administratia si scolile, zone de recreere si intalnire, zone comerciale si parcuri. Proiectul este gandit destul de bine si sunt luate in considerare o multime de amanunte. De aceea consider ca poate fi utilizat drept un punct de plecare pentru proiectarea viitoarelor noi comunitati, care nu vor mai trebui sa plece in acest caz de la zero. Bineinteles ca modificari vor trebui facute in functie de preferinte si viziune, suprafata si dimensiunea terenului sau alti factori, dar este bine ca exista un template de start si cu timpul sunt convins ca vor mai aparea si altele.

 

Legenda si explicatii

Cei care aud de 400 de hectare s-ar putea sa fie speriati la prima vedere pentru ca s-ar putea sa li se para imens. In primul rand, nu este neaparata nevoie de suprafata respectiva. Se poate si pe 100 de hectare, de exemplu 80 destinate parcelelor individuale si 20 hectare destinate spatiilor comune si infrastructurii. Apoi, haideti sa vedem de fapt ce inseamna 100 de hectare. Este vorba de un patrat de 1 km pe 1 km, adica o distanta pe care o poti parcurge pe jos in 10 minute. Iar 400 de hectare inseamna un patrat cu latura de 2 km deci nici asta nu ar fi imens. Ca si comparatie, un cartier mic dintr-un oras de marimea Brasovului trece de obicei de 50 de hectare, unul mediu este intre 100 si 200 hectare, iar unul mare ajunge lejer la 400 hectare. La fel se intampla si daca ne uitam la suprafata intravilana construita a unui sat mic, sat mediu sau comune. Iar intravilanul reprezinta doar un mic procent din toata suprafata unui sat clasic. Ca exemple din Brasov am avea cartierul Florilor de aprox 70 hectare sau Astra de 400 hectare. Sate din jurul orasului cu un intravilan construit aprox: Ghimbav 200 ha, Harman 400 Ha, Tarlungeni 100 Ha.

 Legenda si explicatii

Stiu ce incepe deja sa le treaca prin cap unora dintre voi. Ca asta incepe sa semene a proiect imobiliar. Ce-i drept, daca este vreun domeniu in care imobiliarele ar avea o sansa pe viitor, cam asta ar fi singurul care imi trece momentan prin cap. Problema pe care s-ar putea sa o aiba cei care vor porni un asemenea proiect orientat spre profit, ar fi una de care nu s-au mai lovit de pana acum. Aceea ca respectivii clienti s-ar putea sa fie cam "pretentiosi", adica mai putin interesati de dotari, cat de persoanele alaturi de care vor intra in comunitate. Adica de chestii gen "What Money Can't Buy".  De fapt cred ca tendinta va fi cu cat mai putine dotari si cu cat mai multa libertate de alegere cu atat mai bine. De aceea spuneam ca diversitatea este buna. De la comunitati mici de cateva zeci de hectare la comunitati mari de cateva sute de hectare. De la comunitati orientate puternic pe latura spirituala la cele care sunt interesate doar de permacultura si hrana vie. De la cele care renunta aproape total la tehnologia clasica la cele care incearca sa ofere un nivel tehnologic cat mai ridicat.

Legenda si explicatii

In final sa vorbim totusi un pic si despre costuri. Pretul actual al unui hectar de faneata sau pasune in jurul Brasovului trece de 1000 de euro chiar si in zonele mai retrase. Iar in functie de modul de amplasare a pantei relativ la soare, locatia terenului raportata la drumurile de acces, prezenta izvoarelor sau apelor curgatoare la limita terenului si multe asemenea particularitati, preturile pot creste spre doua-trei-patru sau chiar peste 5000 euro hectarul de teren. Iar aici nu vorbim de zone aflate la 10-20 km de marile orase, ci mai degraba la 30-50 km sau mai departe. Totusi in general nu este imposibila gasirea unei zone adecvate, mai greu fiind intr-adevar pentru cei din sudul tarii. Daca priviti harta Romania Altfel veti observa ca majoritatea comunitatilor formate pana acum sunt in zona de deal si de munte. Este intr-adevar dificil sa pornesti o asemenea comunitate in mijlocul baraganului. Nu doar din pricina lipsei padurilor si secetei, dar mai ales din cauza vecinilor care continua sa te inunde cu chimicale. Nitrati in apa, soiuri de cereale modificate genetic in solurile tot mai saracite si erodate, fungicide si insecticide in aer, plus alte "beneficii" ale monoculturii de tip industrial oferite de "granarul" europei.

De aceea pentru cei din Bucuresti lucrurile de obicei se transeaza mai radical, in stilul celor din Valea Curcubeului: cumparam, facem bagajele, ne mutam, totul intr-o vara, fara perioade de tranzitie. Deh, ce sa-i facem, capitala vine cu avantaje si dezavantaje. Bineinteles depinde foarte mult ce va dori sa faca nucleul de baza care va porni o asemenea comunitate. Dupa ce un grup minim de 20-50 de persoane se va fi organizat in ideea pornirii unei comunitati, initial vor trebui stabilite probabil niste reguli minime de baza. Un soi de regulament al luarii deciziilor, de acceptare al noilor membri si testarea compatilbilitatii acestora. Iar apoi discutarea problemelor practice legate de locatia terenului, modul de achizitionare, tinta de pret la care se doreste achizitia, modalitati de transport functie de distanta si multe altele. Dupa ce se ajunge la o viziune comuna a membrilor de baza se poate trece la cautarea terenului, luarea deciziilor de achizitie si de acolo mai departe la treaba. Un asemenea prim nucleu sper sa reusim sa formam si la Brasov pentru demararea unei viitoare comunitati ca urmare a intalnirii din 15-16 decembrie. Eu sunt tot mai optimist... :)

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.