Printre linkurile de la articolul precedent privind comparatia dintre diferitele metode pentru evadarea din oras am strecurat pentru cei atenti si un model de comunitate cu un proiect planificat in detaliu. Este vorba de site-ul mehrgenerationensiedlung care poate fi tradus in limba engleza pentru cei care se impaca mai bine cu aceasta limba sau chiar in romana pentru o traducere mai din topor in stil google translate. Oricum, imaginile vorbesc de la sine si voi adauga cateva dintre ele mai jos ca sa va faceti o idee. Dar sa incepem intai cu o prezentare in pdf a proiectului comunitatii: Projektmappe englisch
Proiectul este creionat sub forma unui "fluture" cu doua aripi de o parte si de alta a drumului principal de acces in comunitate. Pe cele doua aripi ale fluturelui sunt desfasurate pe cate patru randuri parcele de cate un hectar gandite dupa un model asemanator cu cel prezentat de Anastasia. In fata este accesul spre teren, urmat de locuinte si zona de gradina, o mica livada si un iaz, iar in fundul terenului o padurice care desparte intre ele randurile de parcele. Intre fiecare doua parcele alaturate este prevazut gard viu de ambele parti ale unei alei de circulatie.
Suprafata luata in calcul este de 400 de hectare, impartita dupa cum urmeaza:
200 de hectare destinate proprietatilor individuale, 150 hectare
destinate unei ferme organice si pentru activitati agricole comune, iar 50 de
hectare prevazute pentru infrastructura si centrul comunitar care
contine administratia si scolile, zone de recreere si intalnire, zone
comerciale si parcuri. Proiectul este gandit destul de bine si sunt
luate in considerare o multime de amanunte. De aceea consider ca poate
fi utilizat drept un punct de plecare pentru proiectarea viitoarelor noi
comunitati, care nu vor mai trebui sa plece in acest caz de la zero.
Bineinteles ca modificari vor trebui facute in functie de preferinte si viziune, suprafata si
dimensiunea terenului sau alti factori, dar este bine ca exista un template de
start si cu timpul sunt convins ca vor mai aparea si altele.
Cei care aud de 400 de hectare s-ar putea sa fie speriati la prima
vedere pentru ca s-ar putea sa li se para imens. In primul rand, nu este
neaparata nevoie de suprafata respectiva. Se poate si pe 100 de
hectare, de exemplu 80 destinate parcelelor individuale si 20 hectare
destinate spatiilor comune si infrastructurii. Apoi, haideti sa vedem
de fapt ce inseamna 100 de hectare. Este vorba de un patrat de 1 km pe 1
km, adica o distanta pe care o poti parcurge pe jos in 10 minute. Iar
400 de hectare inseamna un patrat cu latura de 2 km deci nici asta nu ar
fi imens. Ca si comparatie, un cartier mic dintr-un oras de marimea
Brasovului trece de obicei de 50 de hectare, unul mediu este intre 100
si 200 hectare, iar unul mare ajunge lejer la 400 hectare. La fel se
intampla si daca ne uitam la suprafata intravilana construita a unui sat
mic, sat mediu sau comune. Iar intravilanul reprezinta doar un mic
procent din toata suprafata unui sat clasic. Ca exemple din Brasov am
avea cartierul Florilor de aprox 70 hectare sau Astra de 400 hectare.
Sate din jurul orasului cu un intravilan construit aprox: Ghimbav 200 ha, Harman 400 Ha, Tarlungeni 100 Ha.
Stiu ce incepe deja sa le treaca prin cap unora dintre voi. Ca asta
incepe sa semene a proiect imobiliar. Ce-i drept, daca este vreun
domeniu in care imobiliarele ar avea o sansa pe viitor, cam asta ar fi
singurul care imi trece momentan prin cap. Problema pe care s-ar putea
sa o aiba cei care vor porni un asemenea proiect orientat spre
profit, ar fi una de care nu s-au mai lovit de pana acum. Aceea ca
respectivii clienti s-ar putea sa fie cam "pretentiosi", adica mai putin
interesati de dotari, cat de persoanele alaturi de care vor intra in
comunitate. Adica de chestii gen "What Money Can't Buy". De fapt cred ca tendinta va fi cu cat mai putine dotari si cu cat mai multa
libertate de alegere cu atat mai bine. De aceea spuneam ca diversitatea
este buna. De la comunitati mici de cateva zeci de hectare la comunitati
mari de cateva sute de hectare. De la comunitati orientate puternic pe latura spirituala la cele care sunt interesate doar de permacultura si hrana vie. De la cele care renunta aproape total la tehnologia clasica la cele care incearca sa ofere un nivel tehnologic cat mai ridicat.
In final sa vorbim totusi un pic si despre costuri. Pretul actual al unui hectar de faneata sau pasune in jurul Brasovului trece de 1000 de euro chiar si in zonele mai retrase. Iar in functie de modul de amplasare a pantei relativ la soare, locatia terenului raportata la drumurile de acces, prezenta izvoarelor sau apelor curgatoare la limita terenului si multe asemenea particularitati, preturile pot creste spre doua-trei-patru sau chiar peste 5000 euro hectarul de teren. Iar aici nu vorbim de zone aflate la 10-20 km de marile orase, ci mai degraba la 30-50 km sau mai departe. Totusi in general nu este imposibila gasirea unei zone adecvate, mai greu fiind intr-adevar pentru cei din sudul tarii. Daca priviti harta Romania Altfel veti observa ca majoritatea comunitatilor formate pana acum sunt in zona de deal si de munte. Este intr-adevar dificil sa pornesti o asemenea comunitate in mijlocul baraganului. Nu doar din pricina lipsei padurilor si secetei, dar mai ales din cauza vecinilor care continua sa te inunde cu chimicale. Nitrati in apa, soiuri de cereale modificate genetic in solurile tot mai saracite si erodate, fungicide si insecticide in aer, plus alte "beneficii" ale monoculturii de tip industrial oferite de "granarul" europei.
De aceea pentru cei din Bucuresti lucrurile de obicei se transeaza mai radical, in stilul celor din Valea Curcubeului: cumparam, facem bagajele, ne mutam, totul intr-o vara, fara perioade de tranzitie. Deh, ce sa-i facem, capitala vine cu avantaje si dezavantaje. Bineinteles depinde foarte mult ce va dori sa faca nucleul de baza care va porni o asemenea comunitate. Dupa ce un grup minim de 20-50 de persoane se va fi organizat in ideea pornirii unei comunitati, initial vor trebui stabilite probabil niste reguli minime de baza. Un soi de regulament al luarii deciziilor, de acceptare al noilor membri si testarea compatilbilitatii acestora. Iar apoi discutarea problemelor practice legate de locatia terenului, modul de achizitionare, tinta de pret la care se doreste achizitia, modalitati de transport functie de distanta si multe altele. Dupa ce se ajunge la o viziune comuna a membrilor de baza se poate trece la cautarea terenului, luarea deciziilor de achizitie si de acolo mai departe la treaba. Un asemenea prim nucleu sper sa reusim sa formam si la Brasov pentru demararea unei viitoare comunitati ca urmare a intalnirii din 15-16 decembrie. Eu sunt tot mai optimist... :)
De aceea pentru cei din Bucuresti lucrurile de obicei se transeaza mai radical, in stilul celor din Valea Curcubeului: cumparam, facem bagajele, ne mutam, totul intr-o vara, fara perioade de tranzitie. Deh, ce sa-i facem, capitala vine cu avantaje si dezavantaje. Bineinteles depinde foarte mult ce va dori sa faca nucleul de baza care va porni o asemenea comunitate. Dupa ce un grup minim de 20-50 de persoane se va fi organizat in ideea pornirii unei comunitati, initial vor trebui stabilite probabil niste reguli minime de baza. Un soi de regulament al luarii deciziilor, de acceptare al noilor membri si testarea compatilbilitatii acestora. Iar apoi discutarea problemelor practice legate de locatia terenului, modul de achizitionare, tinta de pret la care se doreste achizitia, modalitati de transport functie de distanta si multe altele. Dupa ce se ajunge la o viziune comuna a membrilor de baza se poate trece la cautarea terenului, luarea deciziilor de achizitie si de acolo mai departe la treaba. Un asemenea prim nucleu sper sa reusim sa formam si la Brasov pentru demararea unei viitoare comunitati ca urmare a intalnirii din 15-16 decembrie. Eu sunt tot mai optimist... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu