De weekend - casele din cob

Nu putem discuta despre viitorul comunitatilor sustenabile fara a aduce in discutie si problema locuintelor. In episodul de astazi, casele din cob. Pentru neinitiati, cob-ul este un amestec din lut, nisip, paie, apa si pamant. Amestecul acesta se transforma intr-un fel de turta de o consistenta asemanatoare cu plastelina cu ajutorul careia poti construi case in forme cat mai artistice dar mai ales sanatoase. Atat ca materiale folosite sau tehnologii de fabricatie, cat si ca energie consumata, umiditate, rezistenta la cutremure, durabilitate in timp. Dar sa lasam mai bine linkurile de azi sa vorbeasca de la sine:

Unu. Introducere la construcţiile ecologice (partea I)

Hai să zicem că pe planeta Pământ ar exista un material de construcţii abundent, aflat practic la îndemâna a peste 80% dintre oameni, în cantităţi copleşitoare, gratuit sau la preţuri derizorii (de genul sub 10 dolari tona, esenţialmente pentru transport). Sună halucinant, nu? Să împingem ipoteza şi mai departe, zicând că acest material nu este numai omniprezent, dar este în plus şi cel mai bun posibil pentru a construi case în care să locuiască oameni, pentru că e capabil să ţină răcoare vara şi să înmagazineze căldură iarna, este impermeabil la apă cu un tratament simplu dar permeabil la vaporii de apă, adică adio igrasie, este complet nepoluant ba chiar purifică aerul. Pare ştiinţifico-fantastic, nu? Ce poţi face ca să opreşti toate astea? E simplu, creezi un material de construcţii scump, poluant şi prost, ca să facă cineva bani din monopolul ăsta, mulţi bani. Un material din care să faci clădiri care se încing vara şi se răcesc bocnă iarna, ca să fie nevoie să le conectezi ca pe bolnavi la aparate, pompând energie contra bani, mulţi bani. Un material care să fie permeabil la apă, dar să stopeze vaporii de apă, ca să ai condiţii de mucegaiuri, şi astfel clădirile să se renoveze periodic, pentru bani, mulţi bani, iar oamenii să se trateze împotriva astmului. Mai are rost să spun că pe bani, mulţi bani?

Doi. Introducere la construcţiile ecologice (partea a II-a)

Comportamentul lutului într-o construcţie este absolut unic, şi aici începem să vedem cu ce avem de-a face. Să începem cu umiditatea aerului din interior. Există o relaţie foarte interesantă între lut şi umiditatea unei case. Practic, omul are nevoie de o umiditate ambientală de 30-70%, sub acest nivel răceşte foarte uşor, iar peste acest nivel face astm. Lutul conservă în mod firesc această umiditate, dând drumul la vapori de apă dacă se coboară sub 30%, şi absorbind vapori de apă dacă se creşte peste 70%. Nu e nevoie de nimic special, de nici un aparat, de nici o forma de energie pentru a obtine acest efect. Acesta e lutul. În zonele cu climat rece, vaporii de apă din aerul de interior ies prin pereţi spre exterior. Dacă aerul e răcit în pereţi şi atinge punctul de condens, atunci se produce condensarea. Umezeala reduce capacitatea de izolare termică şi poate duce la creşterea ciupercilor. Avand o mare capilaritate, lutul transportă rapid umiditatea în afara clădirii, pericolul condensării în pereţi fiind redus. Cimentul nu este capabil de acest mecanism. De fapt, cimentul face exact pe dos, având nevoie de input energetic care să-i corecteze defectele. Într-o casă cu tencuială pe bază de ciment umiditatea se reglează prin intermediul aparatelor.

Trei. Ianto Evans, The Hand-Sculpted House

Și cum pot să fie toate bune și frumoase, spune Evans, dacă societatea te obligă să-ți faci o casă la fel “ca toți oamenii” – din beton, blocuri de BCA, plăci OSB, polistiren, lindab, “lavabilă” și termopane – materiale care sunt simultan ridicol de scumpe, toxice în diferite grade și produse de una dintre cele mai poluante ramuri ale industriei mondiale, aceea a materialelor de construcție? Rezultatul – previzibil chiar și pentru unul care a picat Bac-ul a patra oară: o casă colțuroasă, o combinație banală de cuburi și paralelipipede în care e frig iarna și cald vara. O casă cu un preț exorbitant, care cere enorm de multă energie pentru a putea fi locuită. O casă etanșă ca un borcan de plastic - vorba unui neamț priceput, sătul de modernisme, mutat recent în România. O casă care nu te încântă și care nu te liniștește. O casă pe care trebuie urgent să o umpli de flori și tablouri ca să o faci să pară frumoasă. O casă la care nu ai muncit tu cu mâna ta, ci “meșterii”. O casă care nu spune nimic despre cel care o locuiește, ci doar despre banii săi și despre statutul pe care vrea să-l aibă.

Concluzia ? Casele din cob regleaza in mod automat umezeala, mentin caldura iarna si racoare vara, sunt ieftine ca material si tehnologie, reduc poluarea si consumul de energie. Mai trebuie adaugata doar o soba inteligenta si ai locuinta ideala. Iar la final, daca v-am convins in ce priveste utilitatea cob-ului si ati inceput sa va faceti deja bugetul pentru o casa asemanatoare cu cea de la Diribao, dar va ingrijoreaza inca faptul ca lucrarile care presupun construitul unei asemenea case sunt obositoare si plictisitoare inseamna ca n-ati citit articolul de aici: Cei 12 care au tăbăcit cobul. Atentie totusi, sa nu faceti confuzie intre cob si chirpici:

Intre cob si chirpici exista tot atatea diferente ca si intre o vaca si o capra. E adevarat ca ambele au coarne, patru picioare, un bot prevazut cu doua nari pentru respiratie, nasc pui vii pe care-i hranesc cu lapte. Totusi, dincolo de asemanarile enumerate, care sunt frapante, exista si niste usoare diferente. Tot asa, intre cob si chirpici exista subtile diferente, pe care nu le-as neglija. Casa de cob nu trebuie lipita, pentru ca nu crapa. Nici tencuiala nu trebuie lipita, pentru ca, daca e facuta corect, nu crapa. De varuit poti s-o varuiesti, dar nu e singura optiune. Culorile pe baza de argila sunt la fel de bune, si adesea mult mai impresionante. Da, o casa din cob nu are nevoie de reparatii timp de sute de ani. Acoperisul, depinde din ce-l faci, periodic trebuie reparat, si la o vreme schimbat complet.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.