Despre 21 decembrie 2012

Am intrat de cateva zile in luna decembrie. Nu oricare decembrie, ci acel decembrie al lui 2012 despre care s-a vorbit tot mai mult in ultimii ani. Prin mass-media au inceput deja vuvuzelele sa ne urle tot mai tare in urechi despre sfarsitul lumii. Despre televiziuni deschise special cu aceasta ocazie, despre pachete turistice dedicate evenimentului sau despre kituri de salvare pentru cei care cred ca lumea se va sfarsi odata cu finalul acestui an. The King is dead ! Long live the King ! Lumea veche este pe moarte. Nu ca ne-ar parea rau la cum arata lucrurile acum in ea. Traiasca asadar noua lume care este pe cale sa se nasca din cenusa celei vechi. Daca tot mai multi incep sa vorbeasca pe tema lui 21 decembrie 2012, as dori sa imi expun si eu parerea despre ce se va intampla in perioada respectiva. Aceasta este, ca si in celelalte cazuri, o parere strict personala pe care o puteti lua ca atare. Poate sa coincida sau nu cu ceea ce ganditi, fiecare are dreptul la opinia sa.

Deci, ce cred ca se va intampla in acele zile din 20-22 decembrie ? TOTUL si NIMIC. Nimic in sensul ca soarele va continua sa rasara mai departe, Pamantul sa se invarta si majoritatea oamenilor sa traiasca la fel cum o faceau si cu cateva zile inainte. Multi dintre ei rasufland usurati sau glumind pe seama inca unei "profetii" esuate care a trecut fara sa se indeplineasca. Fara sa vina cele trei zile de intuneric, asteroizi, cutremure majore, cataclisme si alte nebunii anuntate. Asta pentru ca TOTUL se va intampla la nivel de constiinta. Si nu doar in acele trei zile cat va dura evenimentul din 20-22 decembrie 2012. Pentru ca este greu spre imposibil sa modifici mentalitatea unei planete intregi in doar cateva zile. Ce naiba, v-a explicat nenea Brucan cand erati mici cam cat dureaza o tranzitie de genul asta. Vreo 20 de ani in majoritatea cazurilor. Intai cativa ani in care o pregatesti, apoi atingi la un moment dat punctul culminant, iar ulterior mai dureaza alti ani pana ce lucrurile intra pe noul fagas. Ei bine, punctul culminant va fi acel 21 decembrie 2012. Mijlocul tranzitiei de 40 sau 20 sau 10 ani sau depinde cum vreti sa socotiti, functie de momentul in care se trezeste fiecare si perioada in care considera ca au loc cele mai importante schimbari.

Acest punct culminant puteti sa-l sarbatoriti sau nu, depinde de care parte a baricadei va aflati. Nu toti s-au bucurat acum vreo 20 de ani cand a inceput trecerea de la "comunism" la "capitalism", incheierea razboiului rece si pregatirea pentru momentul de acum. Astfel ca nici zilele acestea nu se vor bucura toti de moartea "capitalismului" si evolutia omenirii catre o lume in care egoismul si lupta pentru putere sau resurse vor deveni istorie. Cu toate astea, schimbarea se intampla. Evolutia este necesara, iar cei care vor alege sa nu evolueze, vor alege de fapt sa plece. Singuri, fara sa-i "ajute" nici un cataclism si nici un mosulet cu barba alba calare pe un norisor care sa zica: tu esti pacatos, tu esti vrednic. Graul se va alege singur din neghina. Trebuie sa fii prea orb sa nu observi in jurul tau ceea ce se petrece deja de ani buni. Criza economica, problemele energetice sau medicale, de hrana si poluare, suprapopularea si epuizarea resurselor sunt doar cateva simptome care indica faptul ca vechea lume este pe moarte. Diferenta principala este ca moartea nu va surveni brusc, pe 21 decembrie 2012, ci treptat, dand posibilitatea de adaptare la noua lume celor care doresc sa o faca.

Obisnuiam si eu sa cred pana acum cativa ani ca sistemul va pica brusc. Ca intr-o dimineata ne vom trezi ca inca o banca de dimensiunea Lehman a dat faliment. Sau ca o tara precum Grecia, despre al carui colaps vorbeam inca din primavara lui 2009, va intra in incapacitate de plata sau va esua sa voteze la un moment dat o lege necesara acordarii urmatoarei transe de imprumut FMI. Iar de acolo va incepe cascada si dominourile se vor prabusi unul dupa altul in doar cateva zile, cel mai probabil inainte de 2012. Intre timp am ajuns sa inteleg faptul ca dezintegrarea nu va avea loc peste noapte. Ca este necesara o perioada de tranzitie in care oamenii sa se poata adapta. Astfel ca majoritatea celor care s-au trezit mai ales in ultimii 5 ani au avut timp de citit, au invatat, si-au facut un plan, au inteles ca asa nu mai merge. Iar urmatorul pas, pe care deja o parte au inceput sa-l faca, este sa treaca la treaba. Probabil vor mai dura inca vreo 5 ani pana ce vechiul sistem se va destrama dincolo de punctul in care va fi imposibil de negat moartea lui.

Dezintegrarea vechiului sistem va fi accentuata nu doar de problemele deja existente, gen resurse, clima, energie, economie, medicina, hrana sau altele. Dar si faptul ca rand pe rand, se vor retrage din el oamenii capabili. Persoane satule de sistem, care mai au acel strop constient care ii face sa realizeze ca sistemul le face rau, ii stoarce de energie, ii impinge pe marginea prapastiei. Si pe masura ce se vor retrage toti acesti oameni cu bun simt si putere de munca, care de multe ori duc in spate intregi departamente, companii sau proiecte, sistemul se va dezintegra. Este ca si cum ai extrage coloanele de rezistenta ale unei constructii, una cate una, ca si cum ai scoate dintr-un castel facut din carti de joc, gata sa se prabuseasca, cele mai importante cartonase de la baza acestuia. Ii vedeti deja tot mai des pe la stiri: manager care s-a retras la sat, inginer care si-a facut ferma, director care a plecat sa locuiasca la munte, profesor care sta la tara, milionar care traieste in mijlocul naturii.

Am tot mentionat ca in Romania din vreo 15 milioane majori vaccinati cu drept de vot, doar vreo 3 milioane sunt salariati in sectorul particular. Ei sunt cei care platesc taxe si impozite, cei pe care statul ii jumuleste luna de luna de bani si energie. Restul de bugetari, studenti, pensionari, handicapati, smecheri sau lenesi traiesc intr-un fel sau altul din munca celor 3 milioane. Votand ani la rand politicieni care nu fac decat sa jumuleasca si mai tare, in general pentru folosul propriu si nu pentru cele cateva firmituri pe care le promit in fiecare campanie electorala celor care asteapta mila statului. Ei bine, in momentul in care cei care contribuie se retrag treptat din sistem, restul n-au decat sa voteze pana nu mai pot. Iar frumusetea efectului de levier functioneaza si aici, ca si in cazul bancilor, dar in sens invers. Daca spre exemplu un milion de oameni se retrag, asta nu inseamna doar cinci la suta din populatia Romaniei, adica nimic ingrijorator. Inseamna de fapt ca o treime din cei care sustin sistemul si-au retras suportul exact in momentul cel mai critic.

Fenomenul acesta de retragere este unul global, chiar daca unii insista ca prin alte parti cainii au ceva mai multi covrigi in coada. Asa cum explicam anterior, unii fac alegerea gresita, dupa parerea mea, crezand ca daca pleaca din Romania au rezolvat problema. Din contra, zona Romaniei s-ar putea sa fie mai avantajata acum si aici rata de succes sa fie mai mare. M-ati tot auzit in ultima vreme mentionand prin articole si prin comentarii ca estimarile actuale sunt ca aproximativ 25% din populatia lumii va alege sa faca trecerea catre noul sistem sustenabil. Va intrebati probabil de unde aceasta cifra ? Pai este simplu: uitati-va in jurul vostru si intrebati-va cati dintre oamenii pe care ii cunoasteti au inteles deja sau vor reusi sa accepte nevoia de schimbare in urmatorii 5-10 ani. Mai putin de 10% ? Asta inseamna ca ori trebuie sa va schimbati grupul de cunostinte, ori sunteti prea pesimisti. Mai mult de 50% ? Inseamna ca sunteti probabil deja pe calea cea buna. Procentul, asa cum spuneam, va diferi de la o zona la alta si de la tara la tara. Nu am facut eu estimarile respective, dar le-am auzit din tot mai multe surse in ultima vreme. Inclin sa fiu de acord cu ele, din cauze pe care le-am tot enumerat pe aici: motive de sanatate, spirituale, economice, demografice, climaterice, sistemice si multe altele.

Schimbarea stilului de viata este o sarcina dificila. Iar daca o faci doar obligat de circumstante este mult mai greu. Ideal este sa-ti schimbi mentalitatea si sa intelegi de ce trebuie sa-ti reevaluezi modul de trai inainte de a fi obligat sa pleci din oras, nu dupa. Incercati sa va puneti intrebarea cate din cunostintele voastre ar vrea sa se mute de exemplu la manastire. Dar sa paraseasca apartamentul si "confortul" din oras pentru o viata simpla la tara ? Pentru ca asa vor judeca majoritatea oamenilor si viitoarele comunitati. Acestea vor fi vazute de cei ramasi in sistem ca un fel de manastiri moderne sau secte mai ciudate, formate din persoane care s-au mutat la tara sa faca agricultura, traind in case din pamant, renuntand la carne si discutand in general chestii care n-au nici o legatura cu politica, fotbalul, economia sau ultimul concurs cu vedete de la tembelizor.  Unii n-ar face asa ceva nici sa-i pici cu ceara, nici daca viata lor ar depinde de asta. Iar intre noi fie vorba, o sa cam depinda de asta.

M-ati tot auzit in ultima vreme amintind si recomandand cartile lui Sal Rachele. Cam ceea ce v-am spus eu mai sus este ceea ce explica si Sal in cartile sale. De aceea va ziceam ca sunt de acord cu aproximativ trei sferturi din ideile regasite acolo, indiferent care ar fi provenienta acestora. Bineinteles ca pe parcursul unei intregi carti, Sal intra mult mai in detaliu si explica mai amanuntit fiecare din problemele omenirii de care aminteam mai sus. Explica apoi modul in care acestea vor fi rezolvate sau eliminate in viitorul sistem, o parte cu ajutorul comunitatilor ce au inceput sa apara ca ciupercile in ultima vreme si alta parte prin noi tehnologii. Ceea ce mai adauga el in plus fata de ce v-am explicat eu pana acum referitor la momentul din decembrie ar fi notiunea de impuls energetic. Un fel de amplificator care va impulsiona evolutia umana si gandurile oamenilor. Indiferent daca acestea sunt pozitive sau negative, pentru ca energia este neutra.

Sal explica in principiu ca acest impuls energetic va fi ca un suflu. Cei cu barca pozitionata in mod corect vor beneficia de acest imbold, pe cand restul risca sa se rastoarne. Energia nu este buna sau rea, este doar energie. Iar gandurile au forta lor, s-a demonstrat inclusiv prin efectul placebo. Ceva posibile explicatii stiintifice ar fi legate de campul magnetic terestru, a carui intensitate va slabi usor in zilele respective, dar suficient cat sa permita un influx energetic mult mai puternic decat de obicei. Din aceste cauze ar putea aparea unele interferente cu aparatura electronica. Oricum recomandarea lui Sal este de a petrece cat mai mult timp in natura in cele trei zile, asadar puteti tine scoase din priza cu ocazia asta si jucariile electronice de prin casa. Iar perioada respectiva o puteti folosi la reincarcarea bateriilor si la reflectie. La cateva ore dedicate ideilor voastre despre cum v-ar placea sa arate viitorul. Aveti asadar grija ce va doriti in cele trei zile, pentru ca s-ar putea sa vi se intample.

Din aceasta cauza Sal explica faptul ca lumea actuala se va imparti in trei lumi paralele ai caror membrii vor avea din ce in ce mai putin in comun unii cu altii. Prima din ele va continua pe drumul infundat al goanei consumeriste si apoi va muri treptat in urmatoarele doua decenii datorita motivelor expuse mai sus. Cei care fac parte din ea reprezinta cam trei sferturi din cei aflati acum pe planeta, iar numarul lor se va diminuat treptat mai ales dupa 2015 cand va fi atins peak population. A doua lume este formata din cei care vor incepe crearea de noi comunitati bazate pe cooperare si reluarea legaturilor cu natura. Acestia vor fi cam un sfert din cei aflati acum pe pamant. Iar a treia, care va reusi sa beneficieze cel mai bine de energiile respective, reprezinta acei oameni care vor incepe sa-si dezvolte puternic "tehnologiile biologice" de care vorbeam in articolele anterioare. Ei vor fi relativ putini, de fapt mai putin de 1% din populatia actuala. Aceasta bifurcatie este posibil sa fie motivul pentru care acele teorii care vorbeau despre experimente de remote-view in viitor au ajuns la concluzia ca exista o bariera in 2012. Nu era de fapt o bariera si nici un sfarsit, ci o intersectie. Un moment in care trebuie facuta o alegere constienta asupra directiei de urmat.

Nu stiu cati dintre voi au auzit de evenimentul denumit Harmonic Convergence. Este momentul din toamna lui 1987 cand ideea era ca peste o suta de mii de oameni sa se adune in diferite puncte cheie de pe suprafata globului pentru a medita cu gandul la o lume mai buna. Puteti vedea reactiile oamenilor de atunci din presa vremii. Nu sunt foarte diferite de cele din ziua de azi. Lumea radea. Iar daca cineva le-ar fi spus in 1987 ca in nici 5 ani cortina de fier va pica si zidul Berlinului va fi daramat, ca imperiul sovietic se va dizolva pasnic si comunismul care acaparase jumatate din lume va deveni istorie sau ca oameni precum Vaclav Havel si Nelson Mandela vor trece de la statutul unui detinut politic la cel de presedinte, daca cineva le-ar fi spus toate astea, cei mai multi ar fi continuat sa rada si mai tare. Multi considera insa acel moment ca inceputul schimbarilor si al pregatirii pentru momentul din 21 decembrie 2012 care va fi ceva asemanator, dar mult mai amplificat. Fizica cuantica ne-a demonstrat ca un singur observator poate influenta cu puterea gandului rezultatul unui experiment. Cercetatori ca Masaru Emoto au aratat ca emotiile pot influenta modul de aranjare al cristalelor de apa inghetata. Pe o planeta pe care apa sta la baza a tot ceea ce este viu, gandurile si sentimentele a milioane de oameni concentrate intr-un singur moment si scop pot avea efecte de neimaginat. Chiar daca energiile venite din exteriorul planetei nu vor amplifica aceste ganduri asa cum spune Sal, puterea lor va fi cel putin cu un numar de ordin mai mare decat cea a meditatiei organizate cu ocazia Harmonic Convergence.

Poate acesta este motivul pentru care anumite forte au depus si inca mai depun atata efort pentru transformarea evenimentului intr-unul negativ. Nu vor reusi. O sa va dau si motivele. Cam 90% din oamenii care au auzit despre momentul 2012 il considera o farsa de genul Y2K. Ii vor aloca probabil in gadurile lor cateva minute la o cafea cu colegii intre doua rapoarte stresante de la birou . Sau un sfert de ora de povesti cu sotia dupa ultima tura de shopping pentru Craciun de vineri seara. Mai sunt apoi cei aproximativ 1% care sunt speriati. Cei cu bunkere sau cu pistoale sub perna, cu biblia in brate sau cu barca de salvare in pod. Care au in cap infinite scenarii negative si de care cel mai probabil vor avea parte doar ei, daca asta isi doresc cu adevarat. Cea mai importanta categorie este insa ultima, cei aproximativ 10% dintre persoanele interesate de anul 2012. Oamenii care au inteles ca va fi vorba de o tranzitie pozitiva. Cei care vor decide sa petreaca zilele respective in liniste si relaxare, unii dintre ei meditand ore intregi la schimbarea pe care vor sa o vada in lumea din jurul lor. Acestia vor constitui principala forta din spatele gandurilor care vor aduce lumea cea noua din planul imaginatiei in planul real. Milioane de minti si suflete care vor lucra constient si intentionat in acelasi timp. Atat in plan emotional si mental, dar si in planul fizic. Ei vor crea viitorul.

Stiu ca acest articol este foarte lung. Am inceput sa scriu la el de cateva zile si ideile s-au tot adaugat. Ma gandeam la un moment dat sa-l impart in doua bucati, dar apoi am considerat ca este mai bine asa. Oricum, daca nu ati avut suficient timp acum sa intelegeti mesajul meu, veti avea ocazia sa-l recititi zilele viitoare pentru ca intentionez sa iau o mica pauza in care sa pregatesc materialele pentru festivalul de la Brasov. Dupa cum vedeti, a fost actualizat orarul de pe site-ul Cesan si am vreo doua prezentari incluse in program. Totusi, ca o observatie interesanta: remarcam zilele trecute ca tocmai am scris articolul cu numarul 500 pe acest blog. Jumatate de mileniu. Iar contorul acela din dreapta paginii indica si el faptul ca de curand am depasit jumatatea de milion de accesari. Este mult, este putin, nu stiu. Am fost mereu de parere ca este mult mai importanta calitatea decat cantitatea. Iar atunci cand am simtit ca nu am ce scrie, am preferat sa ma abtin decat sa o fac din obligatie, repetand inutil vechile povesti. Nu pot totusi sa nu remarc aceasta "coincidenta" interesanta. Se pare ca si din punct de vedere numerologic am atins jumatatea cam in acelasi timp cu punctul central al tranzitiei. Adica momentul din 21 decembrie care va spuneam ca reprezinta in acelasi timp jumatatea unui drum inceput acum ceva ani, dar si inceputul unei noi cai. Pe care voi continua optimist, indiferent daca acest nou drum va aduce cu el si continuarea acestui blog sau nu. Iar intre timp, tranzitie usoara va doresc tuturor.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.