marți, 2 februarie 2010

Despre a trebui

Un pic de meditatie. Pornita de la articolul de aici. Despre ceea ce trebuie sau nu trebuie sa facem in viata. Si comentariile despre optiunea de a trai. Pentru ca oamenii sunt in general de acord ca alegerea de a trai e una fundamentala. Iar pentru asta trebuie sa faci anumite lucruri. Sa mananci. Sa mergi la scoala. Sa muncesti. Sau nu.

S-ar putea argumenta ca aceasta alegere este doar perceputa de noi acum ca fiind fundamentala. Spun asta deoarece exista multe persoane care insista pe faptul ca viata e o simpla experienta dintr-un lung sir de experiente pe calea evolutiei. Ca un fel de joc. Ca un fel de personaj sau rol pe care il jucam. Din placere sau din plictiseala, nu pentru ca trebuie.

Am ales sa venim pe pamant, sa ne nastem si sa uitam temporar tot ce stiam pentru a face "jocul" mai interesant. Pentru a nu lasa cunostintele si experientele anterioare sa ne strice placerea jocului. La final, ne vom reaminti totul si vom aduna la bagajul de cunostinte o noua experienta. Si vom avea din nou pentru a cine stie cata oara, optiunea de a ne relaxa sau de a incepe un nou joc.

Se spune ca la inceput a fost doar energie. Lumina sau iubire. Sursa primordiala sau creatorul. Care nu traia ci pur si simplu exista. Se plictisea si a incercat sa se joace. Dar totul era echilibru perfect. Iar pentru a se juca, trebuia sa apara dezechilibrul. Ca un copil care se da pe leagan sau pe balansoar. Asa a aparut scanteia. Care a inceput jocul. Trecerea de la alb la negru. De la lumina la intuneric. Au aparut jocuri tot mai complexe, precum lumea in care traim noi. Cu aceleasi reguli. Bun si rau. Yin şi Yang. Personaje pozitive si personaje negative. Care sunt fete ale aceleiasi monede. Ce nu ar putea exista una fara cealalta.

Vazuta in acest context, lumea isi schimba infatisarea. Nu mai trebuie sa faci nimic. Doar sa te joci si sa te bucuri de joc. Se spune ca pamantul e unul din cele mai frumoase jocuri, din cauza ca "leaganul" de aici se balanseaza foarte tare intre pozitiv si negativ. Si ca fiecare incearca sa-si faca cat mai bine rolul. De personaj "bun" sau "rau", in functie de ceea ce a ales. Pentru a duce cu totul lumea aceasta intr-o directie sau alta. In cadrul unui alt joc si mai mare si mai frumos. Stiind ca oricand fiecare dintre noi avem optiunea de a iesi din jocul vietii in care trebuie sa facem atatea. Pentru a ne intoarce la simpla existenta.

Iar eu ? Eu sunt unul din miliardele de personaje din acest joc. Care incearca sa explice celorlalti ca jocul va deveni in curand mai interesant, pentru ca vom trece la un alt nivel. Ceea ce e motiv de bucurie pentru cei care sunt pregatiti pentru asta. Dar poate fi motiv de tristete pentru cei care se tem ca nu sunt suficient pregatiti. Si ca vor trebui sa iasa acum din acest joc pentru a repeta in alta parte. Pana ce vor putea trece la randul lor catre urmatorul nivel.

Poate suna prea filozofic si poate ca este. Sau poate ca nu. Pentru ca totul... asa cum se zice... e relativ... ;-)

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

21 de comentarii:

  1. Pentru alegerea de a trăi, eu cu siguranţă n-aş pune necesitatea de a mânca pe acelaşi nivel cu aceea de a merge la şcoală.

    În rest, perspectiva pe care o prezinţi este din zona spiritualităţii orientale, cu care eu nu rezonez foarte mult, dar are sens în contextul civlizaţiei actuale.

    RăspundețiȘtergere
  2. Gab, nu le-am pus pe acelasi nivel. Sa zicem ca sunt in ordinea descrescatoare a prioritatilor in acest moment. Adica deocamdata hrana e mai importanta pentru supravietuire decat cunoasterea. Care cred ca e la randul ei mai importanta decat munca.

    In rest, am observat ca nu rezonezi cu "schimbarea de stil" pe care am facut-o pe blog anul acesta. Sper ca in timp vei intelege totusi unde incerc sa ajung. Pana atunci e ok si asa, avem nevoie si de "sceptici" care sa ne mai atraga atentia... :-)

    RăspundețiȘtergere
  3. Viata era o joaca, si totul era perfect. Unele triburi poate se luptau cu alte triburi - dar erau fericiti. Civilizatia neaga asta, neaga libertatea, tot ce stie e "siguranta". Incercam sa ne aparam de natura, sa controlam totul, sa nu ne mai surprinda nimic, astfel ne autodistrugem. Sunt total de acord "bine sau rau - nu conteaza", totul e perfect. Vad insa acei copii care muncesc sau copii orbiti pentru a putea cersi - filmul Slumdog millionaire. Asta e dincolo de joaca. Asta e negarea vietii, a libertatii care poate face posibila joaca. Una e sa te bati cu tribul inamic - ca o fiinta libera, alta e sa fii inchis si muncind (dar in siguranta, si civilizatia ne spune ca e "mai bine")

    http://www.primitivism.com/leviathan.htm
    "The managers of Gulag's islands tell us that the swimmers, crawlers, walkers and fliers spent their lives working in order to eat."

    RăspundețiȘtergere
  4. Iau! Câtă presiune, să fiu eu scepticul...

    Observ că foloseşti cunoaşterea ca şi sinonim pentru a merge la şcoală. Mai gândeşte-te la asta...

    RăspundețiȘtergere
  5. Vezi pai mei, tocmai de aceea se spunea ca pamantul e unul din cele mai tari "jocuri". Atata frumusete in lume si in acelasi timp atata tristete.

    Acele vieti chinuite pe care tu acum nu le poti intelege si nu le poti accepta, pentru cei care le-au ales cu buna stiinta pot reprezenta un excelent antrenament in evolutia unui viitor personaj "negativ".

    Gab - ai dreptate, mersul la scoala si cunoasterea nu sunt sinonime. Inteleg ce vrei sa subliniezi, e vorba de "regulile jocului" pe care incearca sa le puna in evidenta si pai mei. Cred ca o data cu trecerea la urmatorul nivel, se vor schimba si o parte din aceste "reguli".

    RăspundețiȘtergere
  6. Flavian, ai facut cunostinta cu vreo adepta a lui Bivolaru? Sper pentru binele tau ca nu... Las-o cu filozofia si intoarce-te la fapte concrete...

    RăspundețiȘtergere
  7. B - incercam si eu... marea cu degetul... ;-)

    Se pare ca am luat-o prea repede totusi. Ok, hai sa vedem ce mai e cu economia asta, cat inca o mai avem. Ulterior, avem destula vreme pentru a face si filozofie... :-D

    RăspundețiȘtergere
  8. Fiecare din noi isi asuma un rol. Itrebarea este cat de constienta este aceasta asumare. Si desigur intrebarea, poate fi asumarea inconstienta?( limita filosofarii oricum a atins limete inadmisibile... asa ca deja nu mai conteaza)
    Apropo de "facut lumea sa realizeze". Sigur, unii pot incerca sa-i faca pe altii sa inteleaga niste lucruri, dar pana la urma fiecare va incepe sa realizeze, in momentul in care alege sa faca asta.
    Si de fapt cred ca despre asta este vorba in toata "joaca" asta.. despre alegerile fiecaruia dintre noi.. si despre constientizarea acestor alegeri..
    Schimbarea nivelului s-ar putea sa aiba de-a face cu "apropierea de sursa"..
    Si acum revenind... ai mai descoperit ceva "update-uri" la lista de niveluri de care vorbeai prin decembrie anul trecut?

    RăspundețiȘtergere
  9. Pai este foarte greu de acceptat pentru majoritatea extremele negative ca cele din exemplul dat de gab din Slumdong millionire atata timp cat nu vezi imaginea de ansamblu, dar precum zici si tu Flavian devine usor sa accepti cand realizezi ca exista o imagine de ansamblu (alegerea acelei entitati de a experimenta acea situatie). Deci nu este necesar sa devii zeu sa stii tot si toate, nelimitat pentru a accepta extremele. (nici cele pozitive nu sint excluse, sant unii care nu le accepta nici pe acestea).

    Oricum ai argumentat foarte bine si frumos - alegerea de a trai nu e neaparat fundamentala. E alegerea fiecaruia mai mult sau mai putin constienta.

    Iti recomand acest articol - transcrierea filmului de pe scrib din iesirea din matrix:

    Sfidatorul

    RăspundețiȘtergere
  10. Flavian, spui ca poate au ales acel lucru ? Am citit si eu multe si am cautat. Despre cum "spiritul alege o anumita experienta pe pamant si se naste unde vrea". Nu stiu ce sa zic. Lucrurile astea ajung sa fie fiecare cum le vede. Deocamdata sunt sigur ca negarea vietii nu poate fi ignorata. Raman la "nu stiu" - nu sunt ateu.

    RăspundețiȘtergere
  11. individul_x - pai probabil alegerea este destul de constienta inainte de a intra in joc. Regula de baza pana acum a fost amnezia "temporara" din timpul jocului, cu cateva exceptii ale unor "moderatori" sau "profeti" care sa faca totul mai interesant.

    Si eu cred ca de fapt toata joaca consta pana la urma in a alege. Constient sau nu. De fapt mai mult sau mai putin constient, cum bine zice Mad io.

    De descoperit alte nivele, e greu de zis. Deja limitele devin transparente si e greu sa mai fac catalogari ale nivelelor care depasesc acum puterea mea de perceptie.

    Mad io - ma bucur ca ai inteles ce voiam sa exprim. Stiu Lo Sfindante, circula de cateva saptamani pe net.

    Pai mei - cam asa ceva, nici eu nu pot spune ca stiu sigur. Dar mi se pare o explicatie mult mai corecta decat cele care ni se dau in mod uzual la scoala sau la biserica. Si asta nu inseamna ca trebuie sa le ignoram suferinta, ci tocmai sa ne jucam mai cu atentie rolul pozitiv pe care ni l-am ales.

    RăspundețiȘtergere
  12. Scepticul: Vă bazați toate ipotezele astea extravagante pe vreo observație a lumii din jur?

    RăspundețiȘtergere
  13. Optimistul: orice observatie este subiectiva. Fiecare decide cat de departe vrea sa mearga cu observatiile sale si cum sa le interpreteze.

    Si tot apropo de pana unde vrei sa mergi cu observatiile. Am terminat cartile lui Robert Monroe si am trecut la Dolores Cannon. Interesant. Recomand.

    RăspundețiȘtergere
  14. Scepticul: Bun, intru în joc. De acord că orice observaţie este subiectivă. Dar totuşi nu mi-ai răspuns la întrebare. Îţi bazezi afirmaţiile pe astfel de observaţii subiective, şi în caz că da, oare ai putea să-mi enumeri câteva dintre ele?

    RăspundețiȘtergere
  15. @Gab sunt de-acord cu Flavian, observatiile sunt subiective..perceptia noastra le face asa..
    Poate ar fi mai interesant daca ne-am decupla putin de preconceptiile stiintifice dobandinte de la diverse "autoritati" in domeniu, si am incerca sa descoperim noi.. lumea, sa facem propriile observatii...

    RăspundețiȘtergere
  16. Gab, am enumerat deja doua exemple. Robert Monroe prezinta propriile experiente si observatii, in timp ce Dolores Cannon foloseste hipnoza pentru a obtine informatii furnizate de alte persoane.

    Acestea sunt analize "clasice". Dar avem si exemple mai noi de astfel de observatii: The Science of Near-Death Experiences

    Toate trateaza subiectul existentei pre/post-umane si incearca sa raspunda la intrebari privind existenta si viata. Depinde doar de noi daca intelegem si acceptam aceste observatii... subiective... :-)

    RăspundețiȘtergere
  17. x, tocmai am spus si eu chiar inainte de tine ca admit faptul ca observatiile sunt subiective.

    flavian, nu am fost suficient de clar, cu toate ca pentru mine pare foarte evident. ma refeream la observatii subiective de-ale tale.

    ca daca e vorba de a altora, atunci nu sunt nici care una mai buna decat alta, si ai putea la fel de bine sa te increzi in observatiile mele lipsite de misticism.

    RăspundețiȘtergere
  18. Gab - in privinta observatiilor personale as putea spune ca acestea exista, desi nu sunt de aceeasi natura precum cele descrise in materialele respective

    Este vorba de analiza pe care am facut-o asupra diverselor intamplari personale si anumitor asa-zise "coincidente" prin care am trecut. Nu am exemple suficient de puternice pentru a convinge un sceptic, insa toate aceste experiente insumate au fost suficiente pentru a ma convinge pe mine de unele lucruri.

    Va trebui cel mai probabil sa treci la randul tau prin astfel de situatii sau sa arunci o privire mai atenta asupra celor pe care le-ai experimentat deja pentru a intelege ce vreau sa zic.

    RăspundețiȘtergere
  19. Si nu ti se pare ca esti cazut si tu in capcana credintei intr-un univers obiectiv?

    Spui ca daca m-as uita mai atent in jur as ajunge sa am si eu perspectiva ta.

    Ce-ai zice daca ai afla ca m-am uitat foarte atent in jur, si totusi continui sa am o alta perspectiva?

    Poate ca pentru mine cateva coincidente nu sunt suficiente sa ma convinga ca Universul este o fiinta care initial a fost constienta de sine, si care de plictiseala a decis sa se imparta in mai multe chestii mici care sa aibe amnezie.

    [metadiscutie: vad ca acum imi sunt moderate comentariile. e frumos asa?]

    RăspundețiȘtergere
  20. Gab, fiecare e liber sa creada ce vrea din nenumaratele teorii care exista. Tocmai asta e frumusetea jocului... :)

    Moderarea se face automat la toate posturile mai vechi de o zi, pentru ca eventualele intrebari ale comentatorilor sa nu ramana fara raspuns.

    RăspundețiȘtergere