A fi sau a nu fi bine

E bine. Credeam la un moment dat ca e bine. Intrasem si noi in "randul lumii" cu o economie care duduia, crescand de la o zi la alta si salarii care se mareau de la an la an. Reusisem integrarea in UE, leul se aprecia si ni se promitea trecerea la euro in cativa ani.

E rau. Tocmai cand incepusem sa visam mai frumos, am auzit ca s-ar putea sa nu mai fie bine. Veneau zvonuri de afara cum ca se apropie recesiunea, ca in vest este criza economica si ca probabil ne va afecta si pe noi.

E bine. Dar am fost asigurati de politicieni si BNR ca e totul ok, pe noi nu ne va afecta si putem sa ne vedem linistiti de treburi, sa pariem in continuare pe leu, sa facem credite si sa consumam fericiti.

E rau. Din pacate asigurarile respective s-au dovedit fara temei si recesiunea a juns si la noi. Leul a luat-o la vale, concedierile au inceput si criza musca tot mai puternic din "duduiala" economiei locale. Creditele nu se mai acordau, consumul scadea.

E bine. Se pare ca urma sa primim o lectie valoroasa. Cum ca in sistemul capitalist la care aspiram, exuberanta fara suport trebuie temperata si greselile se platesc. Recesiunea urma sa regleze din excesul ultimilor ani si sa aduca consumul la valori sustenabile.

E rau. Au inceput bailouturile. Peste tot se pompau bani in sistem, pentru prevenirea falimentelor celor "too big to fail". Se pare ca din cauza bancilor straine ce bagasera bani puternici si la noi, Romania intra si ea in categoria respectiva. FMI dadea tarcoale.

E bine. Eram asigurati ca nu avem nevoie de interventie externa pentru a face curatenie in ograda proprie. Cel putin asa zicea presedintele in ianuarie 2009. Ultimul lucru pe care il vom face va fi sa ne imprumutam la FMI. România nu va fi afectată de criză cum sunt alte state. Refuzam categoric un acord cu FMI.

E rau. Se schimba macazul. Dupa nici doua luni, aflam ca ne-am razgandit. Nu avem nevoie de ajutor extern, dar imprumutul ar constitui o "centura de siguranta". Presedintele isi asuma, alături de Guvern şi BNR, decizia ca acordul cu FMI să existe.

E bine. Acordul cu FMI ajuta la stabilizarea cursului valutar, aduce bani de salari si pensii. Atenueaza partial caderea care incepuse. Ni se promite ca bancile isi vor pastra expunerea si vor continua sa crediteze.

E rau. Banii se scurg catre banci, prin intermediul BNR si returnarii RMO. Acestea nu numai ca reduc creditarile si cresc garantiile, dar folosesc banii pentru acoperirea gaurilor proprii in locul ajutorarii economiei.

E bine. Din cauza ca bancile se tem sa mai dea bani, consumul pe datorie se reduce si creditarea fara rost scade substantial. Piata imobiliara incepe sa se ajusteze, balonul se sparge si preturile incep sa se indrepte in directia corecta.

E rau. Politicul isi baga coada si porneste programul prima casa pentru rebalonarea imobiliara. Apoi incepe circul alegerilor prezidentiale. Cursul la RON e tinut in frau de BNR si distorsioneaza situatia reala a economiei.

E bine. Alegerile trec, lucrurile par sa se stabilizeze. Politica europeana de a pastra un euro ieftin da din nou curaj bancilor. Moneda se apreciaza si multi romani rasufla usurati ca isi pot plati in continuare ratele. Se zvoneste ca vestul a iesit din recesiune si ca nu mai dureaza mult nici la noi.

E rau. Datoria contractata va trebui platita. Cu tot cu dobanzi. Banii pompati au impiedicat curatenia necesara in sistem si falimentarea celor care au luat decizii gresite. Am pierdut astfel multe lectii valoroase care se puteau invata.

E bine. Se pare insa ca vom avea o a doua sansa de a face treaba cum trebuie. Se vorbeste la Davos de un al doilea val de criza si tarile PIGS dau semne ca trebuie sa regandim masurile luate. In US se fac anchete in privinta bailoutului AIG si se insista pe reglementari in domeniul bancar.

E rau. Daca situatia din Grecia nu va putea fi controlata, e pusa in pericol viabilitatea Euro. Se pare ca avem de ales intre inflationare sau eliminarea unor membri. In US bursele stagneaza, somajul e inca o problema si valul falimentelor imobiliare juridice e tot mai aproape. Vechiul sistem e la un pas de dezintegrare.

E bine. Masurile de pompare au reusit salvarea temporara si ne-au dat un ragaz. Lumea a avut timp sa inteleaga ce se intampla. Daca totul ar fi cazut brusc in toamna lui 2008 noi nu am mai fi discutat azi aici. Cei care au vrut sa priceapa au priceput deja. Cei care voiau sa se pregateasca, au putut sa o faca in ultimul an. E vremea pentru un nou inceput. Distractia abia acum incepe.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.