Romania si comunitatile sustenabile

Am inceput in episodul trecut sa vorbim de explozia de comunitati din Rusia aparuta in urma cartilor Anastasia si Cedrii Sunatori scrisa de Vladimir Megre. Despre miile de familii si sutele de comunitati care s-au format in ideea reluarii legaturilor cu natura, intoarcerea la sustenabilitate si practicarea unor metode de gradinarit de tip permacultura. Ce putem spune totusi despre tara noastra si rolul ei in aceasta poveste ? Pai eu as zice ca zona cunoscuta astazi sub numele de Romania va avea si ea un rol major in viitor. Principalul rol este unul pe care l-a mai avut si in alte epoci. Acela de mediator. De traducator. De conexiune intre modul estic si cel vestic de viata. Iar cu referire la cele de mai sus, la propagarea catre vest a noului model de societate.

Din punct de vedere logistic lucrurile arata favorabil. Dispunem de aproximativ 15 milioane hectare teren agricol la o populatie care se apropie si ea treptat de acest numar. Evident ca cele 10 milioane hectare teren arabil sunt mai greu de transformat intr-o gradina verde, principala problema reprezentand-o nitratii infiltrati in panza freatica. Dar avand in vedere ca un hectar este suficient pentru o familie de 4-6 persoane si ca nu toti vor alege sa faca acest pas, cred ca putem lua in calcul doar cele 5 milioane hectare pasuni si faneata. Ideea nu este oricum sa socotim ce s-ar intampla daca toti vor adopta maine acest model, pentru ca scenariul se va derula oricum pe o perioada de multi ani. Initial vor exista pionieri, care in lipsa de infrastructura logistica si legislativa, vor incerca in grupulete sau chiar singuri sa-si caute un teren. Din aventurile lor vor putea invata si altii: Cum sa (nu) cumperi pamant in Romania profunda

Evident ca la inceput vor fi piedici si probleme de tot felul. Dar un avantaj major survine din faptul ca la noi infrastructura si agricultura sunt slab dezvoltate. Probabil ca vi se pare ciudat. Dar tocmai pentru ca in ultimele decenii politicienii nostri au pierut vremea, hectare intregi care astazi ar fi putut sa fie acoperite de betoane si asfalt, inca sunt disponibile. La fel si cu terenurile nelucrate din agricultura: decat sa transform intr-o gradina frumoasa un teren care a fost cultivat ani de-a randul cu plante modificate genetic, cu un sol ierbicidat, plin de nitrati si alte otravuri, prefer sa pornesc la drum cu o parloaga. Ar ajuta ce-i drept ceva legislatie care ar putea inlesni lucrurile, dar pentru asta trebuie sa existe si deschidere din partea oamenilor de rand. Iar asta este principala misiune in acest moment, constientizarea si lamurirea oamenilor asupra directiei in care se indreapta societatea actuala.

Ce ar urma ? In primul rand intelegerea si aprofundarea conceptelor. Apoi luarea masurilor, treptat sau brusc, dupa cum se simte fiecare in stare. Primele comunitati au inceput sa apara si la noi. Unele care intra sub umbrela eco si cauta inca sprijin de la institutiile actuale, gen Apsenii verzi. Altele mai radicale, care au decis sa o rupa brusc cu vechiul sistem, gen Valea Curcubeului. Sunt si cei care vor alege sa aduca un suflu nou intr-o comunitate sateasca deja existenta, dupa modelul Stanciova. Fiecare alege ce i se potriveste, mai ales ca pe masura ce comunitatile-pionier vor aparea, vor fi multi care vor invata de la ei. Atat in ce priveste reusitele, cat si in ce priveste esecurile. Exista o harta care se numeste Romania altfel creata de Teo si pe care punctele albastre se inmultesc de la o luna la alta. Cei de la Cesan vor organiza si ei la Brasov o intalnire pe aceasta tema in perioada 15-16 decembrie 2012.

Incep asadar sa apara tot mai multe optiuni pentru a face trecerea celor care se considera pregatiti catre un alt stil de viata. Personal as alege o varianta de mijloc, imbinarea tehnologiei cu o adaptare treptata la noul sistem. Vorbesc acum si dintr-o oarecare experienta, pentru ca pana nu demult eram genul de persoana care nu voia sa aibe nimic de-a face cu agricultura si vedeam lucrul cu plantele drept o activitate destinata celor care vor sa-si petreaca timpul la coada vacii. Ei bine, lumea se schimba si oamenii la fel. Primul proiect de acest gen a fost inceput de ai mei parinti acum mai bine de 10 ani. Un coltisor din lunca Oltului care fusese anterior teren arabil s-a transformat in vreo 5-6 ani intr-o livada frumusica. Ulterior insa a venit decizia schimbarii locatiei si am luat-o de la capat, cu alta gradina, acum 5 ani. Intre timp a inceput si aceasta sa prinda forma, pe langa pomisori a aparut si o cabanuta, o gradina de legume, cateva familii de albine si niste conjuncturi care m-au facut sa petrec foarte mult timp acolo vara aceasta. Am simtit legatura cu locul si natura m-a facut sa inteleg mult mai bine cele spuse de Anastasia, ale carei carti "coincidenta" a facut sa le citesc tot vara aceasta, dupa mai multe amanari.

Va spuneam "pe vremuri" ca cele mai bune lucruri si o asigurare pentru viitor o reprezinta metalele pretioase, fermele si energia. Inca mai sustin acest punct de vedere. Va spuneam atunci ca o ferma poate reprezenta generic orice de la o cabana la o ferma de cateva hectare. Intre timp lucrurile mi-au devenit mai clare si as merge pe varianta propusa de Anastasia: un hectar de familie, in comunitati de 100-150 de persoane. De ce un hectar ? De ce nu mai mult sau mai putin ? Pai ideal ar fi vorba sa existe o suprafata care sa asigure sustenabilitatea familiei respective. Ceea ce depaseste un hectar poate insemna un volum prea mare de munca si un efort financiar de achizitionare pentru o familie de rand. Iar cu 1000 de metri patrati poti face o gradina si planta cativa pomisori, poti experimenta pentru a obtine cateva legume proaspete si a intelege ce inseamna permacultura. Dar este o suprafata mult prea mica pentru a asigura biodiversitate.

Ati vazut in filmul despre Eden postat acum cateva zile modalitatea de a transforma gradina intr-o padure verde. In ideea de a folosi frunzele pomilor, rumegusul sau scoarta pe post de invelitoare a pamantului, denumita si mulch. Care sa protejeze pamantul, sa elimine nevoia aratului constant si sa furnizeze in mod natural ceea ce este necesar cresterii plantelor. Sa usureze recoltarea acestora, lucrul in gradina si controlul buruienilor. Exact asa cum se intampla in padure. Dar ce te faci cand nu ai padure si gradina are nevoie de material in fiecare an ? Cumperi remorci de resturi vegetale de la altii ? Nu suna prea ok treaba asta, nu suna deloc sustenabil. Tocmai de aceea un hectar este suprafata ideala care iti permite sa ai si cateva mii de metri acoperiti de pomi cu talie mare care sa asigure materia vegetala necesara anual. Iti mai raman cateva mii de metri pentru gradina, pentru o zona verde si o mica livada, pentru un iaz cu pesti si un coltisor unde sa pui cateva familii de albine.

Poti crea astfel un ecosistem divers, sustenabil si independent intr-o mare masura. Care te va sustine nu doar din punct de vedere hrana sau finante, ci mai ales din cel al sanatati atat fizice cat si psihice. Pe langa multitudinea de plante medicinale crescute in gradina sau mica padurice, o simpla plimbare in acest mediu poate face minuni. Par vorbe goale poate la prima vedere, dar pana nu ajungi sa experimentezi o noapte privind la stele in propria ta gradina este mai greu de inteles. La fel si sentimentele pe care le ai intr-o dimineata racoroasa de vara cand iti bei ceaiul pe terasa. Sau o dupa-amiaza petrecuta alaturi de cei mici care alearga prin iarba si se balacesc la soare. Trebuie sa gusti un pic din toate astea pentru ca apoi sa ajungi sa te intrebi tot mai des daca are rost sa te mai intorci la viata dintre betoane sau mai bine sa faci orice pentru a ramane acolo pentru totdeauna...

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.