Mai avem nevoie si de popcorn ?

Pentru cei care urmarim acest joc de luni bune si ne-am implicat in tot felul de dezbateri si incercari de a lamuri lumea asupra a ceea ce va urma. Pentru cei care ne-am pregatit mai mult sau mai putin din punct de vedere material, dar mai ales din cel mental. Pentru cei care am vorbit si am explicat si am repetat lucruri care acum au devenit brusc interesante pentru toata lumea. Pentru noi am impresia ca incepe sa vina momentul pentru un pic de pauza. Un pic de relaxare. In care sa nu facem altceva decat sa urmarim desfasurarea evenimentelor. Ca pe un spectacol unic ce ar fi pacat sa-l ratam prinsi fiind in mijlocul actiunii. Ca un film bun care nici macar de popcorn nu mai are nevoie.

Aseara am asistat la doua lucruri. Primul a fost depasirea pe burse a ceea ce in opinia mea constituia un important prag psihologic. Geamandurile de care spuneam ca s-au agatat atat indicele american DOW la 10.000 cat si al nostru drag Bet-Fi la 20.000 timp de cateva zile. Odata cu desprinderea de limitele respective, iluzia celor care mai sperau ca si de data aceasta e vorba doar de o "corectie" in drumul spre "revenirea" inceputa vara trecuta incepe sa se spulbere.

Al doilea a fost un spectacol mai putin reusit pe care am ajuns sa-l urmaresc din intamplare tot aseara. Vazusem acum cateva zile recomandarea lui Dan Selaru catre articolul lui Varujan Pambuccian intitulat sfarsitul utopiei. Nu am considerat ca merita mentionat pentru ca nu se spuneau acolo prea multe lucruri noi pe care nu le-am discutat pe aici de atatea ori. Ba chiar consideram ca masurile prezentate de el, desi corecte si cu posibile efecte pozitive, sunt tardive. Aseara insa, frunzarind canalele tv din plictiseala, am dat peste domnul in cauza in cadrul unei emisiuni. Unde incerca sa explice starea de fapt si situatia reala a economiei mondiale sau romanesti. Saracul era pierdut in mijlocul unei dezbateri dintre politicienii care nu puteau vedea viitorul dincolo de saptamana viitoare cand se voteaza soarta guvernului. Si sindicalistii care nu puteau vedea dincolo de luna viitoare cand vor primi salariile diminuate. Iar unii inca se mai intreaba de ce e nevoie ca vechiul sistem sa se prabuseasca cu totul inainte ca vocile rationale sa devina cele care conduc discutia fara a fi in mod constant acoperite de zgomot.

Tocmai de aceea cred ca in acest moment e nevoie de un pic de liniste. Sa nu ma intelegeti gresit. Inca nu s-a terminat. E doar o pauza. Precum momentul acela dinaintea imploziei unei cladiri condamnate. Care sta sa cada si trebuie daramata inainte de a pune in pericol prea multe vieti. Muncesti luni de zile pentru a pregati cele cateva minute de prabusire. Te zbati pentru a avertiza cat mai multa lume, ca sa fie cat mai putini cei afectati. Sa-i lamuresti pe fostii locatari ca nostalgiile nu-si au rost. Sa-i convingi pe inconstienti ca e bine sa pastreze distanta minima necesara. Sa le povestesti naivilor ca toate pariurile cum ca acea cladire va mai rezista sunt inutile.

Apoi se apropie ziua cea mare. Ziua spectacolului. Cand totul e pregatit, iar cei care stiu ce se intampla urmaresc linistiti momentul mult asteptat. Spectacolul e impresionant si e pacat sa fie ratat. E scurt. Un pic de liniste inainte, cand emotiile se aduna. Apoi jucaria incepe sa cedeze si nivelele se prabusesc unul peste altul. In cateva secunde totul se transforma intr-un nor de praf. Apoi se asterne din nou linistea. E gata. Desi de fapt adevarata munca abia acum incepe. Curatarea molozului, ajutorul acordat eventualelor victime inconstiente care nu au crezut ca prabusirea va avea cu adevarat loc. Apoi reconstructia. Acolo e partea cea mai frumoasa. Cand ranile se vindeca, iar noi sperante si un proaspat entuziasm ii cuprind pe cei care incep sa cladeasca un nou sistem.

Am impresia asadar ca in acest moment incepem sa intram in perioada aceea de asteptare. Linistea de dinainte. Urmarind ultimele pregatiri ale scenei si presimtind ca in curand va urma primul mare foc de artificii. Primul eveniment major. Pe langa care cele de genul picat bursele, scazut salariile sau falimentat bancile vor parea lucruri banale.

Pana atunci, voi incerca asadar sa ma relaxez si eu un pic. Sa mai iau o pauza si sa mai admir un pic lumea din jur. Vine vara, afara e tot mai frumos. Miroase a concediu deja, mai e un pic pana plecam cu piciul sa-l vada si pe el un pic soarele si marea anul asta. Probabil o sa scriu ceva mai rar si pe aici, motiv pentru care voi extinde perioada de valabilitate pentru postarea comentariilor. Sa fiti cuminti si sa ramaneti optimisti indiferent ce s-ar intampla.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.