Ce inseamna sa devii un supravietuitor

Un articol frumos, pe care l-am gasit aici: What Does It Mean To Be A Survivalist?

Am considerat ca merita un post dedicat, cu traducerea aproape integrala si unele completari. Explica mult mai bine ceea ce incercam eu oarecum stangaci sa exprim AICI. Imi cer scuze anticipat pentru eventualele erori de traducere, nu fac asta prea des.

Ce inseamna sa devii un supravietuitor ?

Cunoastem cu totii stereotipurile prezentate la TV sau in filme: personaje singuratice, oameni semi-frustrati cu apucaturi de padurar sau vanator. Care strange arme si mancare in cabana sa din munti si asteapta, uneori cu bucurie rautacioasa, inevitabilul "sfarsit al lumii". Care crede ca el e singurul care va supravietui, pentru ca toti ceilalti sunt niste idioti. Ah, si mai e si "nebun". Toti sunt.

Dar este acest stereotip corect in vreun fel ? Trebuie oare ca o persoana sa imprumute toate aceste trasaturi de caracter pentru a deveni un supravietuitor ? Sau in momentul in care cineva alege sa devina un supravietuitor e lovit brusc de boala prostului nebun ?

Acum trei ani am devenit un supravietuitor si pot sa afirm fara urma de indoiala, ca nu trebuie sa te incadrezi in stereotip.

Supravietuirea nu inseamna a lua o noua identitate, ci a fi PREGATIT. Nu este vorba de frica sau paranoia. Este vorba de constientizare, responsabilitate si bun simt. Americanul de rand din ziua de azi este deseori atat de rupt de mijloacele care ii asigura supravietuirea, ca atunci cand e confruntat cu ideea de "pregatire" devine neincrezator. Ca si cum intregul concept e atat de fantastic incat ar trebui ingropat intr-o carte de povesti impreuna cu zanele si unicornii. Realitatea e de fapt ca supravietuirea va fi in curand principala preocupare a oamenilor, in loc de ultima. Si fiecare om, indiferent daca e un fermier de la tara sau un "biropat" dintr-un mare oras, ar trebui sa decida ACUM ce trebuie sa faca. Sa se pregateasca psihologic mai inainte de toate, pentru a fi gata pentru ceea ce va urma.

Responsabilitatea pentru viata proprie

Un supravietuitor intelege ca pana nu suntem independenti, nu ii putem ajuta pe altii. Viata noastra este doar a noastra si daca nu reusim sa ne-o protejam, atunci nu putem invinovati pe altcineva. Nici un supravietuitor nu se asteapta ca altii sa il salveze de la pericol si asta include si pe cei aflati la guvernare. Nici un supravietuitor adevarat nu va fi la coltul strazii dupa o prabusire inflationista a dolarului, cersind mancare gratis si slujba. Stie ca oricum nu va primi si ca tot ce va obtine va fi prin lupta si sacrificiul propriu. Sa fii cu adevat liber e o sabie cu doua taisuri. Cand posibilitatile vietii devin infinite, omul trebuie sa fie un independent capabil pentru a folosi aceste posibilitati oferite de libertatea de a alege. Asta inseamna sa-ti iei destinul in propriile maini. Inseamna greutati si durere. Inseamna zbatere, lupta continua, mergand mereu inainte indiferent de obstacolele aparent imposibil de a fi depasite. Inseamna vointa de a lupta impotriva opresiunilor. Lumea ta incepe si se termina cu tine si la fel si problemele tale. Tu esti cel care iti creezi propriul destin.

Independenta nu e acelasi lucru cu egoismul

Desi e imposibil sa devii un supravietuitor fara a rupe legaturile dependentei fata de societate, asta nu inseamna ca trebuie sa nu-ti mai pese de societate. Supravietuitorii sunt foarte constienti, foarte patrunzatori si atunci cand sunt confruntati cu ignoranta oamenilor de rand, de obicei simt repulsie. Devenim nepasatori fata de cei care nu vad problemele venind si care se complac in starea actuala, ignorand pe cei care incearca sa-i avertizeze. Ideea dura in stil Dawinian care spune ca "supravietuieste cel mai bun" ne poate uneori influenta si ne poate face sa ne pierdem umanitatea. Unii se pot chiar satura de a mai avertiza oamanii.

"Lasa-i sa invete pe pielea lor" ne gandim. Sau "care-i rostul, daca n-au inteles pana acum, nu vor intelege niciodata".

Dar acesta e simplu rationament, nu intelepciune. Si e o mare diferenta. Chiar daca supravietuitorii se ghideaza dupa filozofii "obiective" care uneori inclina spre atitudini gen "fiecare pentru el", intelepciunea arata ca asta pur si simplu nu se poate. Este in cel mai bun caz, o exagerare a adevarului. Oamenii au un simt innascut al individualitatii. Cultivarea acestui simt sta la baza ideii de supravietuitor. Cu toate astea, avem si un simt extrem de puternic al compasiunii si conexiunii fata de semeni. Face parte din constiinta noastra si e ceva ce nu putem evita. E in natura celor care sunt constienti de pericol sa incerce sa-i protejeze pe cei care nu sunt.

Supravietuitorul nu e o insula. Si exista ceva mult mai puternic in univers decat mecanismul ingust al logicii pure. Trebuie sa ne urmam inima, altfel suportam consecintele. Iar inima ne spune ca fiecare viata are un rost, chiar si viata unui om prost si nefolositor.

De ce luptam

Salvarea vietii proprii si a familiei este bineinteles prioritara, dar nu si suficienta. Pentru ce merita sa traiesti ? Pentru ce merita sa mori ? Ce rost au toate ?

Simt cumva un sentiment de "admiratie" pentru marea majoritate a oamenilor ? Cu siguranta ca nu. Noua din zece oameni pe care ii intalnesc zilnic sunt cutremurator de ignoranti, preocupati de sine, egoisti, produse ale inculturii unei societati in care valorile sunt intoarse cu capul in jos.

Dar trebuie sa-i condamnam la moarte pentru asta ? Nu, nu o facem... in loc de asta luptam pentru ei, in fiecare zi.

Nu luptam pentru ceea ce este omenirea. Majoritatea dispretuim ceea ce a ajuns omenirea. Luptam pentru ce AR PUTEA SA FIE. Luptam pentru posibilitatea reala a unei lumi cu mult mai buna decat cea pe care o cunoastem. O lume in care fiecare individ e important, unde minoritatea de elite dominatoare nu primesc nici un coltisor, nici un deget, nici o centima. O lume in care ideile originale sunt incurajate in loc sa fie ingropate. Unde logica si emotiile sunt tratate cu aceeasi importanta in loc sa fie separate si compartimentate. Unde cinstea si curajul sunt rasplatite in loc sa fie luate in deradere, iar dragostea de semeni e naturala si reala, in loc sa fie fabricata si fortata de dragul aparentelor.

Luptam pentru o lume pe care s-ar putea sa nu traim sa o mai vedem, nu pentru ca e "rezonabil", ci pentru ca fiecare fibra a noastra ne spune ca asta trebuie sa facem. E necesar. E unul din motivele pentru care suntem aici, acum. Supravietuitorul nu e doar o persoana independenta si patrunzatoare, este cel care infrunta torentii istoriei. E zidul care se opune valului. Daca supravietuitorul cedeaza, nimic nu mai ramane. Dar daca ramane, solid ca o stanca, atunci exista o sansa pentru fiecare.

Chiar daca ne place sau nu, in vremuri grele lumea se indreapta catre acei oameni care au fie convingerea si puterea unui suflet nobil, fie inteligenta si rautatea necesara sa le mimeze. Devenind un supravietuitor in aceste timpuri, cel care o face devine un simbol pentru ceilalti. Prin distantarea de multime, ironic, devenim responsabili pentru ea. Exemplul pe care il dam ar putea determina directia viitorului. Calea supravietuitorului devine o lumina in noapte, pana ce in final, toata lumea poate sa vada.