O noua pasiune - Albinele

Ei, dragii mosului, e cazul, asa cum imi tot zicea cineva, sa mai lasam economia in pace si sa ne vedem de lucruri mai importante. Uite asa am ajuns astazi sa va povestesc iar despre aur. Doar ca de data asta e vorba de un alt aur. Unul adevarat, care spre deosebire de cel scos din pamant, tine de foame si ajuta la sanatate, fiind cules din flori si adus in stupi de niste gaze minune. Despre calitatile mierii si ale produselor apicole nu cred ca trebuie sa va mai spun eu multe. Ceara pentru lumanari, polen si miere pentru mancare, propolis si laptisor de matca pentru tratament, venin pentru 'romantism', faguri, capaceala sau pastura, albinele sunt o sursa de sanatate si hrana inestimabila. Atat pentru noi adultii cat si pentru juniorii care in cazul meu incep sa creasca si carora vreau sa le oferim produse cat mai naturale. Iar cum in ultima vreme papam tot mai multa miere si cea din comert lasa uneori de dorit, am ajuns la ideea ca tot mai bun este ce-i facut de om cu mana lui.

Ma batea asadar de ceva timp gandul sa adaug la colectia mea de pregatiri pentru "criza" si vreo cativa stupi. Am inceput sa studiez mai serios anul trecut, cand m-am inscris si pe unul din forumurile puternice din domeniu. Vara trecuta n-am reusit sa pun totusi in aplicare ideea, dar anul acesta am inceput mai din timp si in curand voi trece si la practica. Tatal meu cocheta si el cu ideea de stuparit la pensie, asa ca s-a implicat imediat si am lucrat impreuna fara sa trebuiasca sa duc munca de lamurire. De albine ar fi multe de povestit, carti de citit si materiale de vizionat. O parte le-am pus pe pagina cu carti, altele le voi enumera mai jos. Ideea este ca se poate, iar pentru incepatori exista si modele de stup mai simple. Care se pot construi de unul singur, care nu necesita scule scumpe, rame sau cutii complicate. Dar sunt in acelasi timp practice si mai usor de intretinut decat cosnitele sau buduroaiele de pe vremea bunicilor.

Dintre toate mie mi-a atras atentia modelul Warre pe care am inceput sa-l studiez la recomandarea lui blimpy. Cel mai bun topic pe aceasta tema se afla aici. Curiosii pot afla cam tot ce este nevoie despre Warre parcurgand topicul respectiv si cartea care prezinta modelul. Veti gasi acolo si lamuriri privind avantajele sau dezavantajele fata de sistemele moderne sau intensive de stuparit. Filmulete de genul asta sau asta prezinta modul in care arata stupul si cum se pregatesc ramele pe care ulterior albinele pot cladi fagurii. Pasionati de acest sistem gasim din franta pana in japonia, exista grupuri de discutii internationale sau pagini dedicate. Iar daca vreti sa vedeti rezultatul si sa va curga un pic ochii puteti arunca o privire pe filmulete de genul asta: Taking honey from a traditional beehive in Japan

Asa cum stiti cei mai vechi pe aici, eu am mai cochetat si pe vremuri cu ideea de tamplarie. Iar pe langa piesele de mobilier mai mult sau mai putin rusite pe care le-am facut, un stup parea floare la ureche. N-a fost chiar asa, dar zilele trecute am terminat totusi primul stup si mai avem cutii facute pentru inca doua. Adica noua caturi in total, socotind ca trei cutii sunt suficiente la o familie in primul an. Acum caut albine, am si o promisiune pentru un roi de la un vecin apicultor pe saptamana viitoare. Mai multe nu s-a indurat sa-mi dea cand a auzit ca vreau sa fac "prostia" de a folosi sistemul traditional si ecologic Warre, in loc de Dadant cum au toti oamenii "normali" si moderni.

Iar acum sa venim si cu cateva imagini explicative, ca sa vada lumea ce-am izbutit sa mesterim: stup Warre cu trei caturi. Acesta este primul stup gata, mai lipsesc manerele si ceara pe leatzuri. Luni sau marti speram sa isi primeasca noii locatari. Ulterior le vom termina si pe celelalte doua, ca sa avem in total trei. Pentru primul an cred ca e suficient cat sa ne facem o idee cu ce se mananca albinaritul. Am mers pe varianta simpla de acoperis, ba chiar am simplificat-o si mai tare eliminand cutia cu panza de la modelul original. La acoperis vom folosi vopsea pe baza de ulei, iar pentru caturi vopsea pe baza de apa ca sa protejeze un pic lemnul pe exterior. E bine sa pastrezi totul cat mai natural. Scandura este de brad netratata si am evitat pe cat posibil metalul sau corpurile straine la interior. Nu as recomanda nici osb, pal sau alte materiale care contin adezivi si alte chimicale in compozitie.

Podisorul. In locul cutiei cu rumegus vom face o perna care sa absoarba umezeala ce trece prin carpa imbibata cu pasta de faina pusa pe catul superior. Ideea este ca perna e mai usor de realizat, mai ieftina si mai simplu de manevrat. Leatzuri cu barete. Se presupune ca baretele ajuta la un sprijin mai bun al fagurilor daca vrei sa manevrezi fagurii unul cate unul. Catul superior are leatzuri cu barete laterale, celelalte au leatzuri simple, ca sa vedem ce sistem ne avantajeaza mai bine. Leatzuri simple. Leatzurile fara bareta sunt mai usor de realizat si nu mananca nici spatiu la interior, deci fagurele va fi mai mare. Va trebui insa avut grija la miscatul stupilor atunci cand fagurele este inca in constructie. Fundul stupului. Am preferat deocamdata modelul simplu, fara sita antivaroa sau alte chestii suplimentare.

Scule si unelte. Circular, rindea electrica, bormasina, ciocan, cleste, cuie, holtzsuruburi. Cel mai important este circularul. E mai util decat un fierastrau simplu sau electric pentru ca ai precizie mai buna si poti taia cu el si umerii catului pe care se sprijina leatzurile. Nu-i scump, se gaseste cu vreo 200 ron la magazinele de profil pentru cine nu are deja unul. La prima vedere cutiile par simplu de realizat, daca ai sculele necesare si materiale ok. Teoretic caturile pentru 2-3 stupi se pot face intr-o zi. La noi treaba s-a lungit mai tare pentru ca nu am avut scandura lata de 20 cm, deci le-am facut din bucati. Mult mai mult ne-a luat insa realizarea leatzurilor si alinierea lor, capacul, fundul si alte finisaje. La fel a fost si cu leatzurile pe care am vrut sa le facem noi, dar dupa ce ne-am dat seama cat era de lucru am preferat sa luam sipci din practiker si sa le taiem la lungimea necesara.

Inchei aici deocamdata, sperand ca macar v-am starnit un pic curiozitatea sau v-am mai lamurit cate ceva despre cresterea albinelor celor care nu ati avut pana acum legatura cu ele. Pe cei pasionati de stuparit ii astept sa vina cu sfaturi pentru ca desi la partea de teorie am ajuns sa cunosc destule, imi lipseste inca experienta practica. In final, va las cu niste imagini superbe despre viata albinelor si a oamenilor din jurul lor. Derulati pana in josul paginilor si o sa vedeti fotografii din Camerun, Nepal, Romania sau USA.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.