Relativitate si realitate

Incepusem acest mesaj ca un raspuns la comentariul lui Pongo de la materialul postat ieri. Iar apoi m-am cam lungit si am zis ca e mai simplu sa fac un post separat, poate sunt si alte persoane interesate de aceasta discutie.

Era vorba in primul rand despre relativitatea dintre bine si rau. Spuneam la un moment dat ca pozitivul si negativul sunt doua fete ale aceleiasi monede. Sunt relative una la cealalta si nu ar putea exista separat. Tot ce conteaza este pe care parte a monezii vrei sa privesti. Perceptia iti creeaza realitatea, care e a ta si numai a ta. Pentru cei care nu au inteles ce voiam sa spun cu asta voi incerca sa dau cateva exemple. Este la fel ca diferenta dintre negru si alb. Cine a vazut doar alb si nu cunoaste negrul, nu are termen de comparatie. In viata majoritatea lucrurilor sunt insa in infinite nuante de gri. Pe care fiecare le interpreteaza functie de ceea ce a experimentat anterior.

Unuia care a trait intr-o zona mai "alba" un anumit gri i se poate parea foarte negru. Cel care dimpotriva a fost obisnuit cu o viata mai cenusie, o existenta de un gri mai deschis i se poate parea un vis. Ganditi-va de exemplu la noi, cei care traim in romania. O parte dintre noi privesc cu jind la viata celor din tarile mai "evoluate" si considera ca acolo este bine, in timp ce la noi este rau. Altii in schimb, ar putea argumenta contrariul. Privita din perspectiva unuia care a trait in India de exemplu, Romania este un adevarat paradis... :)

Apoi, legat de partea cu credintele. Inteleg aceste lucruri chiar mai bine decat cred unii. Spuneam la un moment dat ca a doua mea meserie si pasiune este cea de fotograf la diverse evenimente. Ocazie cu care am ajuns sa invat pe de rost slujbele de cununie sau botez si am avut nenumarate experiente. Cu membri de tot felul ai bisericilor ortodoxe, catolice, iehoviste sau credinciosi din respectivele parohii. Stiu ca asta e un subiect sensibil, iar majoritatea ca si crestini am fost educati de mici ca sufletul omului se naste odata cu corpul si are o singura sansa pe aceasta planeta. O singura viata buna sau rea sau cum este ea, iar apoi functie de modul in care a trait-o ajunge in rai sau iad pentru eternitate. Sunt persoane care asta stiu si asta vor sa creada. Este de asemenea dreptul si libertatea lor sa o faca, evident, daca asta doresc.

Am inteles teoriile respective ca si faptul ca unii se impaca mai greu cu ele. Mai ales cand sunt alte teorii care vorbesc de un ciclu infinit de experiente, pe aceasta planeta si pe altele, in care spiritul poate calatori sub forma umana sau intr-o infinitate de alte forme. Ce spun aceste teorii legat de partea cu realitatea si crearea ei ? Pai cele care mi s-au parut cele mai interesante spun ca ar exista o infinitate de universuri paralele, mai mult sau mai putin asemanatoare unul cu celalalt. Intre doua universuri apropiate ca frecventa singura diferenta poate fi ca un bob de nisip de pe o plaja oarecare este asezat un milimetru mai sus sau mai jos.

Se pare ca lui dumnezeu, energiei supreme din care se spune ca face parte tot ceea ce exista, ii place sa experimenteze, sa se joace. Astfel incat nici o varianta nu ramane neexplorata. In momentul in care ai de facut o alegere, oricat de banala este aceasta, universul se ramifica. Ai plecat de acasa, ajungi la un semafor care este rosu. Ai de ales. Poti astepta sa se faca verde sau poti traversa daca nu vine nici o masina. In momentul in care iei acea decizie banala, universul se divide. Creatorul e curios. In primul univers ai asteptat si ai traversat pe verde, ajungi la servici cu un minut mai tarziu. Poate nu se intampla nimic, dar poate ratezi o intalnire, poate primesti un telefon si nu mai apuci sa faci un anumit lucru. Totul se poate schimba in acea fractiune de secunda.

Pe de alta parte, in alt univers paralel, daca alegi sa traversezi pe rosu, ajungi mai repede la servici si poti lua decizia respectiva. Apuci sa citesti un mail critic inainte sa primesti telefonul, te poti intalni cu cineva care tocmai voia sa plece, se pot intampla o infinitate de lucruri. Poate din contra primesti o amenda ca ai trecut pe rosu si intarzii si mai mult. Sau poate nici nu mai ajungi la servici daca traversezi pe rosu si te loveste o masina. Poate mergi la spital si te gandesti ce rau este, ca ai acum un picior in gips. Pana ce afli la stiri ca un incendiu a avut loc in cladirea firmei in care lucrai si te gandesti cat de norocos ai fost de fapt ca ai scapat cu viata. Asa cum spuneam, binele si raul sunt chestii relative.. :)

Se pare ca rostul creatiei este de a experimenta. Fiecare varianta, fiecare posibilitate, fiecare combinatie de fapte, nimic nu ramane neexploorat. Astfel ca intr-o infinitate de lumi si de universuri paralele orice se poate intampla. Dumnezeu sau forta suprema sau energia care ne da tuturor viata este infinita. Asta o recunoaste oricine, indiferent cum doreste sa numeasca entitatea respectiva care ne-a creat, din care facem cu totii parte si la care urmeaza sa ne intoarcem intr-un final. Infinitatea planului spiritual e recunoscuta de religiile de orice fel, iar cea a planului fizic de stiinta care inca nu a gasit limitele masurabile ale universului in care traim. Astfel ca nimic nu opreste creatorul sa poata testa toate variantele posibile si sa creeze pentru asta o infinitate de lumi paralele in care sa le experimenteze.

Iar in cazul in care aceasta teorie este valabila, faptul ca dorinta mea sau a lui Pongo se bat cap in cap nu ar fi o dificultate. Spunea Pongo ca intr-o lume in care am putea crea realitatea fiecare dupa cum dorim, nu am putea exista amandoi. Dar asta nu este o problema. Pentru ca poate exista o lume in care dorinta mea a fost indeplinita si putem vedea ce s-a intamplat ulterior in lumea respectiva. In acelasi timp poate exista insa o lume in care dorinta lui a fost cea indeplinita si de asemenea putem vedea ce s-a intamplat si in acel caz.

Da, sunt de acord ca traim in cea mai buna dintre lumile posibile. De fapt ne concentram atentia pe lumea respectiva si trebuie sa luam decizie dupa decizie, minut dupa minut, secunda dupa secunda pentru a trai in ea. Pentru ca daca am lua alta decizie, indiferent cat de banala ar parea la prima vedere, am putea trai intr-o cu totul alta lume... :)

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.