De weekend - critica cinematografica

Weekend-ul acesta in loc de recomandarea unui singur material video, vom face lucrurile un pic mai altfel. Va promiteam de mult ca o sa incerc sa fac la un moment dat o comparatie intre filmele aparute tot mai des in ultima vreme si care incercau sa explice cu mai mult sau mai putin succes o parte din problemele prin care trecem cu totii in acest moment. Si cum am avut mai mult timp zilele acestea sa revad o parte din materialele respective, m-am gandit ca as putea organiza aceasta mica sesiune de "critica cinematografica" sub forma unui top. Cu care bineinteles veti putea sau nu sa fiti de acord.

Ca sa n-o mai lungim prea tare, incepem asa cum se obisnuieste, cu treapta cea mai de jos, adica filmul pe care personal l-as clasa pe ultimul loc. Nominalizarea mea ar fi aici Capitalism - A love story. Motive ? Multe. Nici nu stiu de unde sa incep. E singurul din lista unde pur si simplu nu am rezistat sa-l urmaresc pana la capat si am mai derulat pe ici pe colo. Ma stiti deja ca nu sunt adeptul unei ideologii economice bazata pe crestere infinita si care pune accente doar pe materialism. Dar a fi de acord cu ceea ce a facut Michael Moore in cazul capitalismului, este ca si cum ai fi de acord sa ia bataie pisica ce a furat ieri salamul pentru laptele pe care l-a baut azi catzelul. Mergand pe principiul ca daca tot e vinovata, de ce sa nu dam in ea. Am suportat cu stoicism povestile triste cu tot felul de familii nefericite, cu baietii care profitau de licitatii, am zambit la partea cu Reagan sau cu judecatorul care baga copii la inchisoare pentru ca erau obraznici, desi vedeam in exemplele respective mai mult vina statului decat a capitalismului. Dar cand s-a ajuns la partea cu preotii si crucea lui Isus suprapusa peste wall-street n-am mai rezistat. Am inceput sa derulez printre povestile cu GM pana la finalul unde statul promitea prin niste legi inutile ca tuturor o sa ne fie bine, dar in schimb a venit uraganul Katrina si n-a mai fost. Ca o concluzie, mi s-a parut un film slab si populist. Un gen de OTV-lizare economica, in care se incerca impresionarea publicului prin povesti triste si masuri nerealiste care aveau prea putina legatura cu subiectul in discutie.

Pe o treapta net superioara se afla urmatorul film, care este intr-un fel opusul celui dintai. Atat in ce priveste orientarea politica, cat si opinia despre conceptul de piata libera si ideologie capitalista. E vorba de Generation Zero, filmul pe care l-am comentat deja AICI si caruia ii voi face o prezentare mai scurta acum. Pe langa ce spuneam acolo as mai adauga ca pisica incearca de data asta sa fie aruncata indirectia diferentei de educatie dintre generatii. Iar vina sa fie a bietilor hippie care in anii 60 ne dadeau primele lectii de libertate si egalitate, dupa secole intregi de falsa ideologie morala si dogma puritana. Adica ne place piata libera, dar nu ne place libertatea unora de a demonstra sau a face cu corpul lor ce au ei chef. Ca sa vezi contradictie. Iar ceea ce nu inteleg realizatorii filmului este ca si in cazul in care cei cateva zeci de CEO ai marilor banci si baieti de la conducerea FED ar face parte din respectiva generatie "iresponsabila" n-ar fi o problema. Pentru ca inainte sa iasa la pensie, ne vor scapa si de vechile dogme financiare si de vechea paradigma economica, chiar daca o vor face de data asta inconstient. Cum ? Falimentand caritasul financiar-bancar. Iar daca tot am adus aminte de caritas, as dori sa mentionez si filmul Kapitalism - reteta noastra secreta. Care e cam intre primele doua filme prezentate anterior, dar pe care nu-l voi include in "top". Pentru ca nu vorbeste de macroeconomie ci despre macrogainarii din microeconomia Romaniei... :)

Trecand totusi la urmatorul material din lista, ajungem la filmul Meltup. Ai carui autori, spre deosebire de cei ai filmului precedent, vorbeau de criza actuala INAINTE ca aceasta sa aibe loc. Mare diferenta. Care le da multe puncte drept bonus la capitolul credibilitate. Ce spun respectivii stiti deja, asa ca n-o sa insist prea mult. Explica si ei greselile facute prin salvarea marilor banci responsabile de umflarea baloanelor si declansarea crizei. Spre deosebire de Generation Zero indraznesc totusi sa faca un pas mai aproape de concluzie si sa faca previziuni privind soarta dolarului, ca si a raportului dintre acesta si alte monede mai solide.

Trecem insa la urmatorul candidat. As pune filmul Collapse deasupra documentarului Meltup din mai multe motive. In primul rand pentru ca merge un pic dincolo de nivelul superficial al economiei, dincolo de simple cifre despre PIB, grafice cu somajul, monede sau ideologii economice. Collapse ajunge la povestea care ne loveste ceva mai aproape de realitate. E vorba de problema resurselor, de care ne povestea si Chris Martenson inca din 2008. Este in mare parte o recapitulare in care Michael Ruppert nu se mai chinuie sa demonstreze situatia trista a resurselor, asa cum se facea in crashcourse. Avem un fel de concluzie si trecere in revista a situatiei in care ne aflam din punct de vedere economic, financiar sau social corelat insa cu problemele energetice si de resurse pe care filmele anterioare le ignora total. Finalul este unul oarecum pesimist privit din prisma unui om singur si obosit, care e satul deja sa explice de prea multe ori lucrurile respective. Intelege insa ca viitorul va fi unul al colaborarii pe plan local, al micilor comunitati, din care se va dezvolta ulterior un nou model de societate. Deci putem spune ca daca nu e chiar optimist, mai are totusi speranta renasterii omenirii si a unui sistem bazat pe alte principii.

Partea de care se lovesc insa majoritatea celor care inteleg problema resurselor limitate este in general cea legata de tehnologie. Atat Michael Ruppert cat si Chris Martenson desi au reusit sa scape din dogma ideologica sau cea economica, mai au un pic de luptat cu dogma stiintifica. Cel care consider ca a reusit macar partial sa castige batalia cu tehnologia este Jacques Fresco, motiv pentru care l-as plasa pe o treapta superioara. Materialul despre societatea imaginata de el l-am supus chiar de curand dezbaterii acum cateva zile, asa ca nu voi insista nici aici prea mult. Ideea este insa ca n-ar trebui sa ne bazam pe vechea stiinta mai mult decat ne bazam pe vechea economie. Iar daca pana acum omenirea si-a rezolvat multe din problemele sale de fapt cu ajutorul tehnicii, ingineriei, mecanicii sau fizicii si nu cu ajutorul banilor, este destul de posibil sa o faca din nou.

Am vorbit pana acum de libertate ideologica, de libertate economica si de libertate tehnologica. Ce-ar mai fi de adaugat ? Unii considera ca ar mai fi totusi ceva. Daca ati urmarit cu atentie filmuletele cu Jacques Fresco ati observat cu siguranta ca si el are o doza oarecare de scepticism. Iar acest scepticism se manifesta in special cand vine vorba de latura mai putin materiala a problemelor. Am putea astfel sa-i reprosam lui Jacques ca mai are o ultima dogma de care ar trebui sa scape. Cea spirituala. E vorba de vechile religii pe care le-a demontat logic, la fel cum a facut-o cu economia sau cu modelul social, dar in cazul carora nu a gasit inca o alternativa. Aici, la capitolul spiritualitate, materialele ar fi multe. Am ales insa un filmulet gasit recent cu ajutorul lui Cristian si numit Tuning In. E vorba de balansarea intre pozitiv si negativ de care va tot spuneam. Dupa atatea materiale pesimiste, negative sau agresive precum filmele de la inceputul listei, nu strica sa te relaxezi cu un pic cu muzica ambientala, meditand la o lume mai buna... :)

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.