Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să simpatizeze cu răpitorul. Persoanele captive încep în a se identifica cu răpitorii, ca şi un mecanism defensiv, din teama de violenţă. Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt amplificate, întrucât intr-o situaţie de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiţie imposibilă. Încercările de evadare sunt şi ele percepute ca şi o ameninţare, întrucât într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel răpit să fie afectat şi rănit.
Ca şi o consecinţă, victima devine hiper-vigilentă în privinţa nevoilor răpitorului şi neştiutoare în privinţa propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, intrucat ar pierde singura relaţie pozitivă formată - cea cu răpitorul.
Asta spune definitia de pe wiki. Pentru ca "stiinta" se chinuie ca de fiecare data sa explice lucruri aparent inexplicabile. Insa legatura intre economie si fenomenul mentionat este una si mai interesanta. Explicatia este data de catre David Corn si Kevin Drum pentru cine are curiozitatea sa vada acest interviu excelent.Cand oamenii aud pentru prima data de un eventual colaps economic, reactiile sunt exact aceleasi ca ale unui captiv caruia i se propune o tentativa de evadare. Exact ca ale unui Prikoke din poveste. Si brusc li se face teama de schimbare. Si incep sa se intrebe: oare nu exista nici o teorie mai "optimista" legata de viitor ? Una in care lucrurile reintra in "normal"? Normalul cu care ne-am obisnuit atatia ani. Fara a intelege cat de anormal si naiv este acest "normal" pe care il pretuiesc acum atat de multi.
De aceea insistam ca cea mai importanta pregatire este cea MENTALA. Pentru a intelege ca sistemul actual e unul al naibii de prost si incorect. Si atunci devine "normal" sa iti doresti sa se duca naibii. Ceea ce in ultima vreme se intampla si mie de exemplu mi se pare "normal" sa ma bucur. Pentru cei care mai cred ca sistemul financiar de acum e unul corect si echitabil... somn usor. Pastrati banii la banci si urmariti in continuare stirile despre becali sau basescu, ca aici nu aveti nimic interesant de citit. Va trezim noi cand s-o strica de tot jucaria si se vor termina telenovelele la teve.
P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.
Sistemul actual nu este bun, dar cum il vom putea schimba si cu cine?
RăspundețiȘtergereNu cred ca schimbarea mai poate veni "de jos" pentru ca societatea noastra seamana tot mai mult cu porcusorul din poveste. Dependenta oamenilor fata de stat, firme, orice alta organizatie e tot mai mare. In jurul meu vad prieteni la 30 de ani care muncesc din greu si care ofteaza "de placere" cu gandul ca odata, candva vor iesi la pensie (asa vad ei ca solutie sa fie in sfarsit liberi). Exista o "pregatire mentala" la televizor care este mult mai puternica decat cea propavaduita pe internet de cativa "pesimisti". Tinerilor in jurul varstei de 20 de ani nu vad sa le mai pese de ce este in jurul lor, internetul ii tine intr-o realitate virtuala,unde se pot exprima liber fara sa creeze probleme sistemului. Tinerilor in jurul lui 30 de ani sunt majoritatea prinsi in lantul "carierei" sau a creditelor pentru casa mult visata si tremura la fiecare problema pe care ar putea sa o aiba la serviciu (mai incearca sub un nickname sa mai zica cate ceva pe cate un blog sau forum, dar avind grija sa nu fie recunoscut de cei care ar putea sa le faca rau la serviciu sau afacerea in care se invart zi de zi. Persoanele cu varsta in jurul lui 40 de ani cred ca majoritatea au trecut la faza in care sustin cu dintii ca acest sistem sa ramana asa cum este acum (au minimum 20 de ani de experienta cu acest sistem, se identifica cu el). Cei peste 50 de ani cu siguranta ca se viseaza deja pensionari, deci sistemul e cu noi.
Fiti linistiti, acest sistem nu va cadea prea curand, chiar daca poate ar merita acest lucru.
Cristi destul de corecta enumerarea ta, desi usor pesimista. TV-ul a facut totusi o treaba excelenta in a se decredibiliza anul trecut cu ocazia circului politic.
RăspundețiȘtergereDe linistit eu sunt linistit, chiar daca am o alta parere in privinta concluziei pe care o tragi la final. Si poate din cauza asta sunt si mai optimist.
individul_x cred ca se afla mult mai aproape de ideea pe care incerc sa o subliniez pe acest blog. Ramane sa vedem ce si cum, asteptand "scanteile"... :-)
Da, și un coleg de-al meu de lucru tot visează la pensie, și are doar 27 de ani. Ceva mai trist decât asta nu-mi vine în minte.
RăspundețiȘtergereIar despre realitatea virtuală: eu cred că ea nu există în adevăratul sens al cuvântului. Există doar realitatea. Tot ceea ce se întâmplă pe Internet are repercursiuni în ceea ce ai numi viața reală.
iti recomand cartea
RăspundețiȘtergere"Razboiul de 77 de ani (1914-1991) si premisele hegemoniei americane" de Neagu Djuvara este interesanta si sunt curios cum ti se pare
gab - explica-i colegului ca pensia la care spera el e o iluzie. Nu mai sunt bani de pensii pentru o batranete linistita nici pentru cei care ies acum la pensie. Nu e vorba doar de Romania, unde lucrurile stau oricum prost. Pur si simplu la nivel mondial demografia este puternic dezechilibrata.
RăspundețiȘtergereCauzele ar fi sistemul de crestere nesustenabila necesar politicii "inflationiste" intr-o combinatie nefasta cu dogme de genul "cresteti si va imultiti... fara cap". Solutiile exista, dar nu in sistemul actual. Iar pana la schimbarea lui, vom avea un pic de tras. ;-)
Y x K - inteleg conceptul prezentat in cartea lui Djuvara, dar personal prefer sa ma concentrez asupra "razboiului" de 99 de ani: Un secol de istorie economica: 1913-2013
Ma bucur ca dilema sindromului stockholm incepe sa prinda la public: Romanian job: fumătorii au furat ţinta de inflaţie
RăspundețiȘtergereIntre timp am gasit si varianta DailyShow aici:
RăspundețiȘtergereThe Stockholm Syndrome - P1
The Stockholm Syndrome - P2