E un blog pana la urma

Din categoria draga jurnalule, in ideea de hai sa ne mai cunoastem un pic. Aveam vreo cateva articole incepute pe diverse teme dar parca nu ma tragea inima sa termin nici unul. Asa ca decat sa le scriu prost, prefer ca azi sa va mai povestesc de-ale mele... :)

Viata este ca un drum. Ca o carare ce te poarta spre o destinatie anume. O cale mai scurta sau mai intortocheta, una mai rapida sau mai ocolitoare, una mai frumoasa si linistita ori mai zbuciumata si aventuroasa. Iar timpul ? Se zice ca timpul e o iluzie. Imediat ne pregatim iar de sarbatori, desi parca mai ieri faceam bagajul pentru vacanta si alaltaieri inroseam ouale de paste. Parca sapamana trecuta despdobeam bradul si uite cum s-a mai dus un an, ca deja ne pregatim sa-l impodobim iar. Zilele intra in sac, de parca le aruncam cu lopata una dupa alta peste umar. Ajungi dimineata la job, bei cafeaua, rezolvi cateva treburi si se face pranzul. Papi un pic si faci o pauza, o poveste cu colegii. Apoi mai rezolvi cate ceva, mai te dai nitzel pe net si trebuie sa pleci. Acasa te asteapta gasca si te ia de proaspat: joaca, baita, pampersi, biberoane. Apoi un film, nani si a doua zi de la capat.

Saptamana viitoare aia mica face si ea doua luni. Vesela si sanatoasa. In aceeasi zi primesc si eu hartiuta aia roz care zice ca statul imi da voie sa ma plimb iar pe drumurile patriei. Nu ca as fi avut nevoie de permisiune, dar asta este jocul si cu el ne distram deocamdata. Am aflat intre timp si la ce a folosit acest episod. Acum ca incep sa inteleg pot sa zic ca a meritat, mai ales ca n-a fost cine stie ce sacrificiu. M-a ajutat sa iau unele decizii si sa pricep un pic mai bine lucrurile, atat cu privire la unele relatii cu amicii si colegii, cat si cu familia. Ce-o sa iasa mai departe om vedea.

Ce nu inteleg inca este povestea cu experimentele, iar partea asta stiu ca intereseaza si pe altii mai tare. Am impresia ca ceva se intampla si la capitolul respectiv. Asa cum ii spuneam si lui Gab pe forum sunt la al patrulea rand de roti dintate pe care le-am facut vara asta. Pentru a putea regla avansul motorului de la generatorul electric asa cum doresc si a avea o ardere optima a hidrogenului cu care il alimentez. Primele doua erau pe curea, ultimele doua au fost pe lant. Raportul e bun acum dar face figuri platina, nu da scanteie cum trebuie. Daca nu reusesc cu ea o sa incerc cu un optocuplor cu care sa citesc pozitia si sa dau comanda la bobina de inductie pe care am montat-o separat. Ideal ar fi cu o citire direct de pe senzorul intern original, mi-a promis cineva ca m-ar putea ajuta si cu asta daca nu reusesc altfel.

E greu si merge incet, abia astept si eu sa termin. Dar cat timp liber credeti ca am de alergat pe la strungari si testat celule de hidrogen pe langa cele doua joburi, doi kinderi, blogul, firdepir-ul si toate cele. Iar timpul ca timpul... dar am impresia ca ar mai fi ceva pe langa asta. Am asa un feeling ca inca nu trebuie sa se intample. De ce ? Nu stiu deocamdata, asta ma intreb si eu uneori. Nu sunt oare pregatit suficient pentru o astfel de treaba ? Eu sau ceilalti care sunt si ei la fel de curiosi ce va iesi in final ? Sau o fi vorba de un fel de sincronizare ? Ca nu sunt singurul care lucreaza la asa ceva. Sa fim gata toti in acelasi moment si atunci cand vor incepe sa apara rezultatele, sa fie puzderie de solutii energetice care mai de care mai interesante... :)

Pana atunci, tot din categoria joaca cu vechiul sistem, sa vedeti cu ce ma mai distrez in ultima vreme. Citeam mai devreme un articol al lui Bogdan: Legea mamelor si consecintele nefericite ale iluziei etatiste. Bun articol si comentariile de asemenea: desfiintarea concediului de maternitate ar trebui sa fie precedat de eliminarea contributiilor sociale. Subscriu in cunostinta de cauza. Cel “mare” abia a implinit doi ani si cea mica face imediat doua luni. Nu va mai zic ce alergatura a fost pentru dosare mai ales in al doilea caz.

Cand vine insa vorba sa intarzii eu vreun impozit la masina sau la firma atunci sa vezi scrisori peste scrisori recomandate si repetate. Forfetarul pur si simplu am refuzat sa-l platesc. Probabil voi inchide si firma, oricum ma descurc mai bine fara ea. Am preferat sa mergem la o clinica particulara pentru o nastere in conditii decente de banii respectivi, decat sa-i las pe baietii astia sa se joace cu ei pentru a-si continua caritas-ul si bataia de joc. Noi sa fim sanatosi, ca ei n-o mai duc oricum mult.

Gata, v-am pupat. Weekend fain, lasati grijile si fiti mai veseli ca se apropie sarbatorile... :)

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.