Incepeam acum ceva timp seria alternativelor monetare, pe care tocmai am recapitulat-o de curand
aici. N-am mai scris de ceva vreme pe acest subiect, dar uite ca tocmai de curand am gasit de cuviinta sa mai adaug inca un episod la seria respectiva. Numarul treisprezece, sa speram ca-i cu noroc. E lung, stiu ca e cam lung. Dar n-am cum sa-l despart si as vrea sa va fac promisiunea ca merita. Mai ales acum ca aveti un pic de timp liber in weekend... :)
Despre modul in care va arata o posibila lume atunci cand tranzitia prin care trecem acum va lua sfarsit v-am tot povestit eu pe aici. Vorbeam in
articolele din categoria previziuni precum
acesta despre o masiva descentralizare ce va avea loc. Explicam acolo ca in functie de modul in care fiecare comunitate va reusi sa se organizeze si sa colaboreze, oamenii vor trece mai greu sau mai usor peste momentele grele ale tranzitiei. Spuneam ca e bine sa cunoastem diversele alternative economice pentru a putea alege intre ele in cunostinta de cauza atunci cand va sosi vremea. Vor fi comunitati care vor prefera sa-si emita poate o moneda proprie pentru a pastra o vreme acest reper pentru cei care se vor obisnui mai greu cu noua lume. Vor fi altele care vor trece la barter sau la alte forme de schimburi directe. Se vor utiliza poate metalele pretioase ca moneda universala pentru schimburile intra si inter-comunitare.
Poate vor fi insa si grupuri care vor reusi eliminarea monedei cu totul din viata comunitatii inca de la inceput. Iar aici intervine si motivul pentru care a aparut acest nou episod. Intr-una din multele mele discutii cu "amicii" de pe forumul cg a aparut provocarea de a da un exemplu. Un mod in care societatea s-ar putea reorganiza si ar putea trai intr-o lume fara moneda. Asa a aparut ideea unei retele globale de comunitati total independente, asemanatoare intr-un fel cu vechile orase-cetate de pe vremuri.
Dar povestea nu s-a oprit aici. Pentru ca multi cand aud de o lume fara moneda se gandesc la o lume precum cea de azi in care doar banii ar disparea brusc, dar restul ar trebui sa ramana la fel. Ceea ce este evident o idee eronata. Asa cum am mai explicat, de data aceasta trebuie sa gandim lucrurile invers. De jos in sus. Sa ne punem intrebarea incepand cu omul, nu cu societatea. Sa nu ne gandim cum putem avea comunitatile imense si nesustenabile de azi functionand fara moneda. Ci sa vedem pana la ce dimensiune putem ridica o comunitate sustenabila care ar putea functiona in acest mod.
Se spune ca familia e celula de baza a societatii. Iar intre membrii unei familii se poate colabora foarte usor si fara existenta banilor. Putem extinde acest model chiar la un grup de familii. Vecini sau rude mai indepartate care se ajuta unii pe altii. Poate chiar membrii unui sat. Sau ai unui orasel ? Cat de sus putem urca cu acest model ? Depinde foarte mult de vointa membrilor sai si de modul in care acestia vor intelege necesitatea de a colabora. Momentan aceasta tinde spre zero, fiecare om avand iluzia ca este "independent" de ceilalti. Ca este doar el si banii lui care ii permit sa faca orice doreste atata vreme cat are destui. Asta insa nu va mai dura prea mult.
Dar pornisem de la ideea unei retele. Iar pentru cei cu unele cunostinte de IT acest exemplu va fi si mai usor de inteles. Lumea se astazi este o lume ierarhica. Una in care toate resursele se strang la centru si sunt apoi redistribuite. Atat in sistemele "comuniste" cat si in cele "capitaliste". In ambele controlul se face de catre cei de la varf sau de la centru. Principala diferenta e ca intr-un caz avem in varful ierarhiei membrii partidului unic, iar in al doilea pe sefii corporatiilor cu tendinte monopoliste. Este cam acelasi model in care functioneaza retelele clasice, centralizate. Toate informatiile sunt adunate pe un server principal, iar de acolo clientii descarca fiecare ce are nevoie. Serverul este punctul cheie, cel care controleaza totul, da permisiuni sau le retrage, imparte fiecaruia ce banda de trafic considera necesara, iar in momentul in care devine supraincarcat toata lumea incepe sa se planga.
Cam asa arata si societatea noastra in ziua de azi. Ca o retea supraincarcata, incurcata de birocratie, legi si reguli pe care unii se chinuie sa le planteze, iar altii sa le ocoleasca, intr-o cursa nebuna. Doar ca in lumea internetului inovatia si-a spus cuvantul. Tot piratii net-ului si hackerii saracii. Care voiau sa-si imparta intre ei muzica sau filme fara a mai plati pentru asta sume prohibitive caselor de productie ce traiau pe seama artistilor. Vanati de autoritati carora le era usor sa puna ochii pe serverul central si sa-l dea jos, baietii au venit cu o metoda ingenioasa. Retelele
peer to peer. Dati un click pe link si veti putea vedea in partea dreapta diferenta in imagini dintre retelele centralizate clasice si retelele p2p.
Resursele in cazul p2p nu mai sunt centralizate. Fiecare isi pastreaza la el muzica sau filmele. Iar pe server ramane doar o lista, un fel de inventar si nimic mai mult. In momentul in care ai nevoie de ceva anume, intri pe un server cunoscut si cauti lista. Apoi iei legatura direct cu cei care au ceea ce cauti si transferi de la acestia resursele de care ai nevoie. Serverul e mai liber, pentru ca nu trebuie sa tina pe el toata gramada de informatii. Nu se mai chinuie nimeni sa incarce acolo tone de date pentru ca ulterior altii sa se chinuie sa le descarce. Siteul nu mai e un punct vulnerabil, pentru ca nimeni nu se poate lua de tine doar pentru o lista. Iar in caz de ceva, oricum poti copia lista mult mai usor pe n alte site-uri care nu necesita performante deosebite, decat sa muti tone de date pe servere puternice. Dispare astfel si controlul si aglomeratia, scad si riscurile.
Banuiesc ca pana acum v-ati prins deja unde vreau sa ajung. O lume bazata pe mici comunitati sustenabile si independente. O retea de orase si orasele care pot functiona in interior fara moneda, la fel ca membrii unei familii. Unde dispar statele, uriasii birocratici cu picioare de lut. Dispar si granitele odata cu ele, dispare si necesitatea tonelor de rapoarte si contabilizari, controale vamale si limite reale sau virtuale. Uniunea europeana a fost un prim experiment de acest gen, in care mare parte din vechile limite au fost eliminate, acum mai trebuie facuta doar descentralizarea. Care este din ce in ce mai aproape, e suficient sa va uitati in jurul vostru si veti intelege asta.
Eliminarea controlului central nu implica insa lipsa coordonarii. In lumea libera a internetului hub-urile dc sau site-urile de torrenti apar ca ciupercile. In ciuda incercarilor autoritatilor de a le da in cap. Ele nu controleaza nimic, dar ajuta la o mai buna interfatare, o mai buna comunicare. Structuri asemanatoare pot exista fara probleme si intr-un posibil sistem economic ulterior. Tehnologia e de partea noastra, nu trebuie sa renuntam la ea. Nu e o involutie, ia ce e mai bun din ambele sisteme. Nu mai suntem ca acum doua mii de ani, cand intre cetatile grecesti stafeta mergea cu calul si la camp arau cu boul. Nu e o utopie, este o solutie reala, chiar daca acest model nu convine unora. Lumea de acum cu tehnologia utilizata in scopuri extreme, planeta poluata si secatuita de resurse, varianta ASTA nu poate fi o solutie.
Unii vor insista totusi ca nu se poate. Ca ne vom intoarce la modelele societatii de acum mii de ani. Ca marile metropole vor intra in haos, neputand aplica acest model la scara respectiva. Usor nu va fi intr-adevar, mai ales in prima faza. Iar cat de sus poate fi impinsa limita dimensiunii unei comunitati care nu are nevoie de moneda ramane sa vedem. Minimul e un individ. O familie. Poti sa ai propriul tau "IP routabil" daca te descurci singur. Maximul era intrebarea pe care o puneam eu mai devreme. Pot metropole sau orase de zeci de mii de locuitori sa functioneze fara moneda ? Reusesc sa-si asigure cele necesare lor si sa contribuie cu suficiente resurse pentru proiectele comune pe care le au cu alte noduri din retea ?
In primul rand aceste comunitati sustenabile vor trebui sa-si asingure singure hrana. Ideal in mod direct. Tehnologia ne poate ajuta si aici. Dar nu tehnologia in sensul de tractoare care papa o tona de petrol, imprastiind tot felul de chimicale ce omoara solurile, utilizand plante
modificate genetic astfel ca semintele sa nu poata fi reutilizate si
dand spagi politicienilor pentru ca statul sa le omoare concurenta. Doar pentru a face profit cat mai mare, bani cat mai multi pentru companiile lor. Sa vanda oricat si oricum, chiar daca dauneaza sanatatii, astfel mai fac profit si companiile farmaceutice. Ca sa creasca la bursa, sa aibe cu ce sa se joace speculatorii si sa creeze si mai multe profituri si scheme piramidale. Bani, bani, bani.
Mda, asa probabil nu va merge. Ideea era cu totul alta si eu la altceva ma gandeam. De exemplu mie imi place sa ingrijesc plantele. Sunt o gramada care ar face asta in aer liber sau in mici sere decat sa stea cu ochelarii in teancul de dosare mancand birocratie pe paine. Pentru ca asa vrea statul. Sau managerul care trebuie sa scoata rapoarte pentru actionari. Cei cu banii. Altcineva e pasionat de tehnica. Sta ore intregi in laborator, ii place sa surubareasca, sa descoasa jucarii, electronice si mecanice, nebunii de tot felul. Cand i se face foame, trece pe la mine pe la ferma. Ia cativa morcovi, cartofi, ce avem si ce-i place. Fara nici un ban. Cand termina de construit elicea imi face una cadou. Mie sau cui are nevoie de ea, ca poate eu am deja una. Iar planurile le pune pe internet, in retea, sa se inspire si altii. Sa-si poata construi si ei elici mai bune, mai usor, mai repede. Nu o vinde. Nu o ingroapa in patente pentru bani si pentru ca sa faca profit el sau "compania" la care "lucreaza" impreuna cu alti pasionati de tehnica.
Acestea sunt doar cateva exemple despre cum ar putea arata lucrurile. Ideal ar fi ca oamenii de pe intreaga planeta sa lucreze ca membrii unei familii, dar sunt constient ca asta nu se va putea realiza de pe o zi pe alta. Asa cum spuneam tehnologia e de partea noastra iar cunostintele la fel. Avem totusi chiar si in lumea de azi, asa cum este ea, unele
exemple a ceea ce se poate realiza cand oamenii doresc ceva si isi pun mintea la contributie. Fara a avea ca scop banii. Daca ati participat vreodata intr-o actiune de voluntariat o sa intelegeti ce vreau sa zic. Oamenii participa acolo din proprie vointa. Chiar daca uneori ajung sa faca si sarcini mai putin placute. O fac intelegand ca nu sunt obligati si ca astfel beneficiaza toti. Din proprie initiativa.
Stiu ca mentalitatile nu se schimba de pe o zi pe alta. Dar am impresia ca directia se intrezareste deja. Primul val major am fost noi, cei care am inceput sa ne trezim acum vreo cativa ani odata cu criza economica. Am inceput sa ne documentam, sa citim, sa dezbatem, sa scriem. Informatia s-a adunat, a fost filtrata, s-a sedimentat. Iar daca presimtirile nu ma inseala, urmatorul val mare se apropie vazand cu ochii, probabil imediat dupa sarbatori. Ar trebui sa fim pregatiti sa-i intampinam pe noii veniti asa cum se cuvine. Pentru ca vor avea o multime de intrebari si temeri. La fel cum aveam si noi acum ceva timp. Mult a fost, putin a mai ramas. Asa cum spunea unul din cititorii mei, important este pana se aduna masa critica. Efectul celor 100 de persoane. Iar noi am ajuns la 98 in acest moment... ;)
P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam
AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.
