Mda, am perioade cand ma apuca. Si o las naibii de economie, de blogareala, nu mai am chef nici de prelucrat fotografii sau albume, pur si simplu mi se pune pata sa fac altceva. Uite asa, mi-am adus aminte zilele trecute de o mai veche pasiune de-a mea. Si cum doamna se tot plangea ca nu-i mai ajung spatiile de depozitare, am zis sa-i dau o mana de ajutor si sa-i mesteresc un dulap.
Zis si facut. De fapt nu-i chiar asa. Chiar daca lucrurile s-au mai simplificat fata de vremurile cand activitatile de genul asta se lasau cu alergatura si nu facea distractia cat stresul. Acum gasesti magazine destule dispuse sa-ti taie PAL la dimensiune, dupa desen, sa-ti puna canturi, sa te ajute cu alegerea de balamale, suruburi, manere, butoane, capace si alte jucarii care fac tot farmecul genului asta de distractie. Pentru ca e pana la urma o distractie. La costuri iesi uneori poate ceva mai ieftin decat in magazin, desi nu se compara la calitate cu ceva prefabricat. Iese insa mult mai aproape de ceea ce doreai decat in cazul in care faci mobila la comanda. Si daca sotia are ceva de reprosat mesterului o poate face in timp util, nu dupa ce beleaua a fost deja facuta si ti-ai dat seama ca undeva nu a fost masurat cum trebuie.
Nu e insa vorba de asta. Cui nu-i place nu poate pricepe farmecul de a vedea ceva facut de tine, cu manuta ta, de la zero si cu care peste cativa ani te poti lauda lui ala micu: vezi unde mazgalesti cu pixul, asta e bar facut de tata. Si dulapul ala de pantofi tot opera lui este. Da, primele opere au fost mai putin reusite. Mai sarea cantul, ca n-aveam experienta cu fierul de calcat. Mai zgariam o placa, mai ieseam pe partea cealalta cu un surub, mai facea figuri o usa la inchidere. Cu balamalele a fost mai greu la inceput, pana am inteles diferenta intre cele pentru usi interioare si cele exterioare. Ulterior insa, am devenit expert in reglatul lor, ba am schimbat si pe la mobila mai veche a parintilor o parte din ele.
Nu ma apuca foarte des pasarelele cu mobila. La fel ca si experimentele cu apa sau alte hobby-uri, o fac in limita timpului disponibil si a resurselor, incercand sa impac cumva tot stolul. M-am limitat pana acum cam la una-doua episoade de acest gen pe an. In rest, prefer sa cumpar mobila de-a gata sau la comanda, ca orice om normal. Desi la cum am tot evoluat, in curand s-ar putea sa nu mai fie cazul. Am primit felicitari si chiar cereri de oferte, dar deocamdata nu ma gandesc sa-mi schimb meseria. Conteaza mult si sculele, ca la orice treaba. Pana nu pui mana pe o bormasina cu baterie pe litiu nu intelegi care-i diferenta intre o scula hobby care se roaga de suruburi sa intre si una buna cu care treaba devine o joaca, iar bateria uiti ca mai trebuie incarcata.
N-am pe nimeni in familie care se ocupa cu asa ceva. Nici amici sau cunostinte. Vreo doi veri care sunt in constructii sunt singurii care s-ar apropia cat de cat de domeniul amenajarilor interioare. In rest, IT-ul, economia si activitatile foto-video cu care ma indeletnicesc de obicei n-au nici o treaba cu construitul de mobila. Poate cel mult faptul ca folosesc calculatorul ca sa-mi fac designul si schemele. Sunt un ucenic auto-didact, fara maistru, carti sau diplome. De acea mai intru uneori in incurcaturi cu cei de la magazinele de profil, pentru ca nu vorbim aceeasi limba. Important este sa ai bunavointa, ca restul se rezolva. Si nitzica pasiune.
Ah. Uitasem de fapt. Ca de la pasiune pornisem. Si de la o discutie inceputa la povestea cu batranii si cu evolutia societatii in cazul in care oamenii n-ar mai fi nevoiti sa munceasca. Ei bine, uite ca unii o facem din placere. Din curiozitate. Pur si simplu. Asa s-a nascut si acest blog. Pe care am constatat ca daca scriu din placere, iese bine. Iar daca incerc sa o fac ca pe o obligatie, se simte. Asa ca am considerat mai util in ultima vreme ca daca n-am chef de scris, pur si simplu sa nu o fac. Iar daca azi m-am entuziasmat un pic (chiar mi-a iesit fain dulapul) si am considerat ca ar merita sa va zic doua vorbe, sper sa intelegeti de ce am facut-o.
Later edit. Pentru ca se incadreaza in tema de azi, cu multumiri lui Dan Selaru pentru sursa:
P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.
Si cum merge cu foto-video la evenimente, anul asta, Flaviane? E cam seceta, nu? Ai scazut tarifele? Se casatoresc romanii dar nu mai au bugetele de acum 2-3 ani.
RăspundețiȘtergerecred ca mergeau de minune niste poze ca sa exemplifici :D
RăspundețiȘtergereAnonim - anul trecut s-a simtit scaderea mai tare, acum merge parca ceva mai bine ca in 2009. La tarife n-am mai umblat de vreo trei ani, dar oricum nu traim doar din asta.
RăspundețiȘtergerezummuz - am zis sa nu exagerez totusi, dar daca insista publicul voi incerca sa pun diseara cateva mostre
Niste poze sunt bine venite.
RăspundețiȘtergereMda.. plăcerea de a crea ceva cu tot ce propriul corp îţi pune la dispoziţie, este ceva aparte.
RăspundețiȘtergereEu de-abia anul trecut am văzut cum e să ţii un flex sau o bormaşină în mână.. deh locuind la bloc n-am prea avut posibilităţi de-astea.
E al naibii de plăcut să ai o idee şi să o pui în aplicare. În ultimul timp am tot exersat asta şi nu cred că voi renunţa vreodată.
E drept, eu m-am jucat mai mult în spaţiul ăsta digital, însă satisfacţia de a face lucruri mai practice nu diferă cu nimic, e doar mai palpabilă şi pentru ceilalţi :)
Interesant, sunt un fan al mobilei din lemn, ma bate gandul sa ma apuc de asta. Poate punem de-o intreprindere manufacturiera. :-)
RăspundețiȘtergereCiprian - ok, vin diseara si cu imagini
RăspundețiȘtergereX - vezi si filmuletul adaugat adineaori, cred ca o sa-ti placa
Dan - atata timp cat o facem cu placere, orice e posibil
Aşa e, mi-a plăcut!
RăspundețiȘtergereFaza cea mai tare este că nu este nevoie de studii sau filmuleţe, ca să vezi asta. E atât de evident.. dacă ne uităm în noi..
Totuşi, nu pot să nu mă gândesc că mulţi se vor uita la filmuleţ şi vor zice wow! ce interesant! .. dar atât..
În fine.. avea paimei o vorbă, "noi vrem să învăţăm peştii să înnoate şi păsările să zboare", în acelaşi mod cred că vrem să motivăm oamenii să fie creativi, aducându-le motive, false, moarte..
Economia, aia care zice că oamenii trebuie să concureze între ei pentru că resursele sunt limitate şi nevoile nelimitate, cred că este unul dintre cele mai nasoale lucruri care i s-au întâmplat omenirii..
Ha ha ha. Si tocmai ce citisem exact despre asta zilele trecute: http://www.codinghorror.com/blog/2010/06/the-vast-and-endless-sea.html
RăspundețiȘtergereAsa cum promisesem, am revenit cu cateva imagini. Din placile ramase de la dulap am inceput sa mesteresc si un cub, care vreo doua ore mai tarziu incepea sa se apropie de forma finala.
RăspundețiȘtergereFelicitari. Arata bine :)
RăspundețiȘtergereMerci. :)
RăspundețiȘtergereCumperi PAL-ul gata debitat la dimensiunile pe care le ceri sau il tai singur acasa ?
RăspundețiȘtergereFolosesti cant simplu sau ABS? Cantul il pui singur ? Daca raspunsul e afirmativ - cum il lipesti ? Cu fierul de calcat ?
Gaurile pentru balamale banuiesc ca le dai singur - acasa.
Multumim de info.
Gata debitat, de data asta am luat gata cantuit cu ABS.
RăspundețiȘtergereLa primele proiecte ma mai chinuiam cu cant simplu si fierul de calcat.
Pentru gauri am freze de lemn, ma distrez cu ele.
Felicitari pentru dulap! Arată de zici că l-ai cumpărat din magazin.
RăspundețiȘtergereFilmulețul cu pricina l-am mai vazut și tare mi-a plăcut, cu toate că are și X dreptate că n-ar trebui să fie nevoie de filmulețe ca să știm asta...
Merci. Ai dreptate cu filmuletele.
RăspundețiȘtergereGata concediul ?
Adevarata vacanță de-abia acum începe. Sper că va fi una veșnică... să vedem ce iese :)
RăspundețiȘtergereFoarte frumos dulapul.
RăspundețiȘtergereOctavian - merci de aprecieri
RăspundețiȘtergere