Inflatie sau faliment ?

Asta e intrebarea. Pe care mi-am pus-o din nou in urma lecturii unui articol al lui Dan Selaru. Care ne prezenta sase moduri de a scapa de datorii. Două, de fapt. Dupa ce ieri concluziona in urma unui simplu calcul ca ne trebuie o creştere de 21 de procente doar ca să nu ne mai împrumutăm în plus. Aceeasi crestere vesnica la care viseaza unii si despre care spuneam ca ar trebui sa fie recunoscuta drept ceea ce este de fapt, adica o boala.

Revenind insa la intrebarea de care ziceam. Avem de ales asadar intre inflatie si faliment. Isarescu a inflationat pe vremea lui Petre Roman, Vacaroiu sau Stolojan fara nici o jena. Ca acum ii forteaza mana FMI-ul datorita expunerii bancilor straine pe creditele in valuta e alta poveste.

De aceea, privind in urma, acum un an si jumatate as fi pariat pe prima varianta. Spuneam in ianuarie 2009 ca ma astept ca Isarescu sa dea drumul la tiparnita pentru a finanta gaura din economie. Nu m-am inselat atunci prea tare in privinta situatiei economice, insa nu aflasem inca pe vremea aceea ca Romania este si ea "too big to fail". Spuneam pe vremea cand multi luau criza drept o gluma proasta si acordul FMI nici macar nu era pus in discutie, ca sper sa nu puna Isarescu botul la vrajelile si presiunile din afara. Imprumuturi FMI dupa ce ca deficitul e varza, cu care sa pompeze apoi bailouturi aiurea in banci straine care ne-au jumulit de comisioane mari atatia ani si acuma se dau ranite. Din pacate, nea benerel a facut exact ceea ce speram sa nu faca. Ba mai mult, impreuna cu clasa politica aflata in plina campanie electorala, au si ascuns oamenilor adevarul timp de mai bine de un an.

Trebuie sa vedem asadar cine cedeaza prima data. Firmele si bugetele de stat care vor falimenta si vor face poc. Sau politicienii si bancile centrale care vor incepe imprimarea de hartie igienica si distribuirea ei direct catre populatie in stilul Romaniei anilor 90. Pana acum atat americanii cat si europenii au cedat in fata datoriilor cu cate un TARP. Banii aia n-au prea ajuns insa la populatie, fiind inghititi de gaurile negre din sistemul financiar. Asadar e putin probabil sa mai apucam inca o inflationare precum cea de pe vremea lui Petre Roman, Stolojan si Vacaroiu. Scenariul cu cele mai mari sanse in acest moment este faliment general al sistemului, asa cum era sa avem in toamna lui 2008. Va veni cel mai probabil momentul in care bancile si banii electronici vor deveni istorie ca sistem de tranzactionare si schimb. Iar atunci putinele hartiute igienice ramase in buzunarul oamenilor ori in saltelele batranilor vor deveni si ele in scurt timp numai bune de aprins focul.

Ce-mi place insa este faptul ca acum se vorbeste destul de lejer despre falimentul Romaniei. Cand mai acum doua-trei luni cei care discutam despre asa ceva era priviti drept pesimisti notorii. Iar acum un an eram catalogati de-a dreptul bezmetici. Pentru ca in acest moment sa putem considera discutiile despre falimentul Romaniei drept maruntis, cand avem exemple de genul acesta:

Germany prepares for worst in euro zone crisis

"(Reuters) - Germany's push for an orderly insolvency process for indebted euro zone states suggests Berlin is assuming the worst: that one of its peers -- most likely Greece -- will default on its debt repayments."

Asa cum explicam in articole mai vechi, pana la urma este irelevant care din cele doua variante o alegem, pentru ca in final deznodamantul va fi acelasi. Atunci cand se ajunge la extreme inflationiste sau deflationiste, sistemul inceteaza sa mai functioneze. Si daca dati un click pe linkul acesta, o sa vedeti primul comentariu la textul din octombrie anul trecut. In care cititorul respectiv credea ca dramatizez situatia in cazul euro. Pentru ca pe vremea aceea lumea nu aflase inca de faptul ca Grecia e la un pas de faliment, iar majoritatea nu credeau ca europenii vor incerca si ei un bailout de un trilion. Si nu voiau sa priceapa faptul ca euro e pana la urma si el tot o hartie igienica la fel ca dolarul.

Stiu ca lumea trebuie luata cu binisorul. Lucrurile explicate treptat. Informatia data cu lingurita. Pentru ca altfel socul e prea mare. Iar lumina prea brusca poate duce la orbire. In special pentru strutii care au stat atata timp cu capul in nisip. Cu ochii in televizor, in presa oficiala si in manualele scolare. Care le prezinta lumea si modul in care aceasta functioneaza intr-o cu totul alta culoare. Am incercat la randul meu sa am mai multa rabdare. Sa iau lucrurile pas cu pas, sa le explic logic si sa lamuresc pe cei care vor sa priceapa. Insa am si eu limitele mele. De aceea imi dispare uneori motivatia sau imi piere pur si simplu cheful de a-mi bate capul cu unii oameni. Motiv pentru care imi cer scuze pentru inevitabilele iesiri in decor si schimbarile de ton pe care uneori le mai fac pe aici. In ciuda a ceea ce cred unii, voi continua sa contribui atat cat pot pentru a crea o lume mai buna si sa raman un optimist, asa cum am tot repetat de nenumarate ori.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.