De weekend

The Crash Course - Exponential Growth Meets Reality

Un interviu cu Chris Martenson despre care am tot vorbit noi pe aici. Ca sa aveti la ce medita maine in timp ce se fac micii la gratar... :)



O doza de realism pentru cititorii mai noi si un reminder pentru ceilalti. Pentru ca inainte de a gasi rezolvarea la o problema trebuie intai sa o intelegi... ;)

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

A privatiza sau a nu privatiza

Ah, dileme.. dileme. Mda. eu sunt omul cu dilemele. Am ramas cu una si in urma povestilor pe care vi le recomandam zilele trecute. E vorba de aventurile lui Jonathan Gullible mai exact al treilea capitol. Cel cu mosul pescar care se plangea ca in momentul in care statul se ocupa de administrarea lacului, acesta a intrat in paragina. I-am cerut parerea si lui Bogdan, cel de la care primisem linkul la povestea respectiva. Pentru ca ma tot rodea treaba cu lacul. Si nu stiam cum s-ar putea rezolva problema.

I-as da mosului lacul sa aibe grija de el ? L-as “privatiza” ca sa zic asa ? Ca sa-l poata curata si ingriji ? Garanteaza asta cumva faptul ca mosul va avea grija de lacul respectiv ? Si in final cine decide cum se face privatizarea ? Facem ca la petrom ? Ca daca se privatizeaza, atunci vreau sa iau eu lacul. Sa am eu grija de el. Inclusiv raul si padurea din jur, ca sunt cam neglijate si ele. De ce sa le dam mosului si nu mie ? Promit ca nu ma ating de cherestea si nu ma apuc de parcelat lacul pentru o crescatorie de pastravi. Pe cravata mea de pionier… :)

Vedeti asadar ca problema nu e chiar asa simpla cum pare. Pentru ca tipul formei de proprietate nu ar opri neaparat pe cineva sa defriseze padurea sau sa murdareasca lacul. Indiferent daca e proprietatea lui privata sau e proprietate comuna aflata sub administrarea sa ca si reprezentat al statului. Iar privatizarea e ochestie care are si ea limitele ei. Lacul ca lacul. Dar cum facem cu Dunarea de exemplu ? Cu Marea Neagra ? Cum privatizezi Atlanticul ?

Intr-o discutie pe care am avut-o cu Cristian acesta propunea un cadru pentru distribuirea de actiuni. In ideea ca orice comunitate direct implicata de catre bunul respectiv sa primeasca cota de actiuni. Apoi intrebarea era cum se face transferul de actiuni ? Au drept sa cumpere doar cei din satul sau tara respectiva ? Gen tot satul e actionar la un lac de la marginea satului. Toti bucurestenii sunt actionari la Lacul Morii. Toti riveranii la Dunare sau Marea Neagra. Se pot vinde actiunile ? Sau mosteni ? Ca nationalitatea ? Cine face atribuirea lor ? Mda, tot mai complicat. Iar administrarea ramane la fel de anevoioasa ca si in cazul in care statul e proprietar. Pana la urma tot la mana unui administrator se ajunge.

Si atunci ce facem ? Renuntam de tot la privatizare si ne intoarcem la proprietate comuna ? Manifestul comunist al lui Marx ia toata puterea din mana individului si o pune in mana statului. Ar insemna ca dam dintr-o extrema in alta. Nu pot fi astfel de acord cu centralizarea creditului, a mijloacelor de transport si sporirea influentei statului. Care intervine puternic si de multe ori prost. Din contra, sunt pentru descentralizare, cu puterea in mana individului, a micilor comunitati locale. Si un stat formal, mai mult cu rol de coordonare si organizare.

Singura problema ar fi cu dreptul la proprietate si mostenire. Pentru ca uneori "capitalismul" duce la situatii aberante, privatizand la extrem de la locuinte, teren, paduri, obiective naturale pana la apa si mai nou aer. As merge pe o combinatie de proprietate sub forma de proiecte cu voluntariat. Un fel de sistem de "colaborare" bazat pe bun simt si bunavointa. Pentru ca fara acestea nu se poate. Nici in asa-numitul "comunism" dar nici in "capitalism".

Adica sa poti folosi un teren "propriu" dupa bunul plac. Daca esti pasionat de agricultura poti sa-l cultivi, singur sau impreuna cu altii. Daca vrei sa faci o fabrica, sa poti demara un proiect si sa o construiesti. Nimeni nu se poate atinge de ea atata vreme cat esti interesat de proiect, te ocupi de el, poti sa-l duci mai departe si vrei sa continui. Te-ai plictisit ? Vrei altceva ? Nici o problema, cedezi proiectul sau terenul altcuiva. Gratuit si fara obligatii de nici un fel.

Cui ? Oricui e interesat de el. Daca sunt mai multi, se organizeaza o prezentare de proiecte si idei, iar comunitatea alege varianta cea mai avantajoasa. E sarcina celui care vrea sa preia proiectul sa convinga ca ideile sale sunt cele mai bune. Vrei sa scapi de responsabilitati ? Poti reveni oricand la statutul de simplu ajutor al altui organizator de proiect. Ai o idee mai mare ? Poti oricand coopta cativa organizatori de proiecte care sa te sustina in realizarea unui obiectiv comun si benefic tuturor.

Ideea de baza e voluntariatul, nu obligativitatea. Ideea de a ajuta pentru un scop comun si dezvoltarea comunitatii prin colaborare. Nu poti impune celor care te ajuta in proiect sa faca asta daca nu vor. Poti renunta la ei daca nu crezi ca fac o treaba buna, dar nu-i poti santaja cu bani sau concedieri in urma carora raman pe drumuri.

Stiu, e o viata utopica. Una in care o lume post-industriala se intoarce la un mod de trai sustenabil. Sprijinita spre deosebire de comunitatile naturale de pe vremuri, de tehnica si cunostinte avansate de astazi. De surse de energie gratuite care nu produc poluare. In care focus-ul nu e pus pe masina. Pe bani, pe consum cu si fara rost, pe acumulari materiale si ignoranta. Ci pe om. Pe om si umanitate. Vise ? Greu ? Imposibil ? Never say never... ;)

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

Noutati si comentarii

O zi frumoasa ieri. GS scade in continuare. Bursele in jos vreo 2%, aurul in sus cam tot atata. Miroase iar a decuplare. Si eu care ma gandeam ca nu mai cade bursa asta odata, ni s-au lungit urechile de cand asteptam. Poate cu Grecia acuma doar-doar. Ziceam intr-un comentariu la postul anterior ca ar fi chiar tare sa se intample asa. De ce ? Pentru ca sentimentul general a fost pana acum ca Grecia e too big to fail. Ca pana la urma nemtii sau FMI vor face ceva in privinta asta. Aproape nimeni nu crede ca ar putea da faliment cu adevarat. Si tocmai de aceea ar putea sa se intample…

Multi sunt curiosi de situatia economica internationala, mai ales ca si Portugalia se alatura Greciei. Grecii au ajuns ieri cu ratingul la junk, ceea ce se traduce prin faptul ca detinatorii de obligatiuni grecesti ca au "o sansa medie" cuprinsa intre 30% si 50% de a-si primi banii inapoi. A fost evident o zi de cosmar si pentru bancile cotate la bursa de la Atena. Asadar intrebarea de 100 de puncte este: cum vor fi afectate cele un sfert din bancile romanesti cu actionariat grecesc ? Oare asa cum avertizam unii de mai bine de un an, cand incercam sa lamurim oamenii cum e cu garantarea ?

Eh, noi sa fim sanatosi. Hai ca pana se hotarasc baietii daca dau faliment acuma sau o mai amana cateva luni, avem si alte noutati de discutat. Si cum tot vorbeam noi de autoturismele pe baterii, uite ca nenea Boc ne avertizeaza ca automobilul electric nu e o idee nastrusnica, va deveni un lucru real. Lasam la o parte deocamdata calculele si demonstratiile pe care le-am tot facut in seria de alternative energetice. Dar cica Romania nu trebuie sa ramana in urma. Dand ca exemplu Spania, care a anuntat ca ofera subventii de 6.000 de euro pentru cumparatorii de masini electrice. Bun exemplu Spania. Au bagat jde milioane de euro si in subventii pentru eoliene. Al caror cost energetic de multe ori nu se recupereaza pana la sfarsitul perioadei de viata. Au bagat jde milioane de euro si in alte baloane. Precum cel imobiliar. Sunt printre campionii europeni la acest capitol. La fel cum sunt campioni si la datorii. Doar nu degeaba fac parte din grupul PIIGS. Care cat de curand vor ramane fara Grecia, deci vor deveni grupul PISS off.. pardon PIIS.. :-)

In ce priveste valoarea banilor de hartie (igienica) si soarta Euro sau RON, stiti deja ca eu sunt adeptul sloganului "prin deflatie catre hiperinflatie". Pe care l-am explicat in grafice sau in desene. Pana se lamuresc insa lucrurile, unii se chinuie cu deflatia imobiliara, in timp ce altii se tot intreaba unde e deflatia reala: U.S. Food Inflation Spiraling Out of Control. Se pare ca la hrana multe preturi au sarit cu valori intre 10% si 50% fata de cele de anul trecut. PDF-ul cu cifrele oficiale (care nu sunt obligatoriu si reale) se poate descarca AICI. Tabelul incepe la pagina 14.

In final, trecem la capitolul diverse. Despre scurgerea de petrol din golful Mexic: U.S. Coast Guard: Oil Leaking From Sunken Rig. Unde se pare ca se scurg 1000 de barili zilnic in mediu. Zilele trecute am discutat despre aniversarea Hubble, cercetarile ESA cu privire la Phobos, iar in presa a tot aparut si un articol al lui Stephen Hawking. Cu bau-bau pentru extraterestri. Mai interesant mi s-a parut insa articolul lui Cristian Dogaru pe aceasta tema: Sa ascultam deci si cealalta parte! Si daca tot eram la acest capitol, n-ar strica sa mai aruncam un ochi si pe activitatea solara. Pe partea noastra se pare ca avem deja vreo 13 zile de liniste, ceea ce se sincronizeaza si cu vremea destul de rece de afara. Insa lucrurile nu sunt deloc linistite in rest: Plasma Rain.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

Economisti, subventii si aplaudaci

Pentru ca de ieri ma tot distrez cu cartea de care va povesteam, mai adaug azi cateva mostre care mi s-au parut interesante:

Capitolul 22. Cea mai veche profesie din lume

Jonathan începu să traverseze sala, sperând să-i poată evita pe comercianţii de guverne. Nu făcuse doi paşi, când îl acostă o femeie bătrână cu brăţări de aur la mâini şi cercei mari.

“V-ar place să vă aflaţi viitorul, tinere domn?” spuse ea, strecurându-se lângă el. Jonathan îşi verifică repede buzunarele şi se uită cu suspiciune la figura servilă a unei femei îmbrăcată toată în eşarfe de culori ţipătoare şi purtând bijuterii grele. “Am darul prezicerii. Poate că aţi dori să aruncaţi o privire la ziua de mâine pentru a vă calma teama de viitor?”

“Chiar puteţi vedea în viitor?” întrebă Jonathan dându-se înapoi cât de mult putea fără să o jignească. O privea pe această femeie îndrăzneaţă cu mare suspiciune.

“Păi,” răspunse ea plină de linguşire şi încredere. “Studiez semnele şi pe urmă declar, pretind şi afirm ceea ce văd că e adevărat. O da, profesia mea e cu siguranţă cea mai veche din lume.”

“Ce fascinant,” strigă Jonathan. “Folosiţi un glob de cristal sau frunze de ceai sau…”

“Pe dracu, nu!” replică femeia cu dezgust. “Am devenit mult mai sofisticată în ultima vreme. Folosesc multe scheme şi calcule.” Cu o plecăciune adâncă ea adăugă, “Economistă în slujba dvs.”

“Ce impresionant. E-co-no-mistă,” repetă el încet, rostogolind cuvântul lung pe limbă. “Îmi pare rău, tocmai am fost jefuit şi nu am nici un ban să vă plătesc.”

Ea deveni plictisită şi se întoarse imediat să caute alţi clienţi potenţiali.

“Vă rog, doamnă, aţi putea să-mi spuneţi un singur lucru,” se rugă Jonathan, “chiar dacă nu am nimic să vă plătesc?”

“Ce?” spuse ea, cu o nerăbdare iritată.

“Când vin oamenii de obicei să vă ceară sfatul?”

Ea privi în jur ca să vadă dacă nu-i aude nimeni. Apoi, ca şi cum ar fi împărtăşit un secret unei pisici inofensive, şopti, "Fiindcă n-ai nici un ban să mă plăteşti, pot să-ţi spun un mic secret. Ei vin ori de câte ori simt nevoia să se simtă în siguranţă în legătură cu viitorul. Indiferent dacă perspectiva e optimistă sau pesimistă – dar mai ales dacă e pesimistă – oamenii se simt mai bine dacă se pot agăţa de prezicerea altcuiva.”

“Şi cine vă cere prezicerile cel mai des?” întrebă Jonathan.

“Consiliul Lorzilor e cel mai bun client al meu,” replică femeia. “Lorzii mă plătesc bine – desigur, cu banii altora. Apoi îmi folosesc prezicerile în discursurile lor ca să justifice luarea şi mai multor bani pentru viitorul obscur. Merge foarte bine pentru amândoi.”

“Oho!” spuse Jonathan, ducându-şi mâna la obraz de mirare. “Asta e o mare responsabilitate. Cât de exacte au fost prezicerile dvs.?”

“Ai fi surprins să afli cât de puţini oameni mă întreabă asta,” chicoti economista. Ezită şi îl privi cu prudenţă în ochi. “Ca să fiu foarte sinceră, ai putea obţine o prezicere mai bună dând cu banul. A da cu banul e ceva ce poate face fiecare cu mare uşurinţă, dar nu face bine nimănui. N-o să-i facă niciodată pe oamenii speriaţi să fie fericiţi, n-o să mă facă bogată pe mine niciodată, şi nici pe Lorzi mai puternici. Aşa că vezi tu, e important să vin eu cu previziuni complicate şi impresionante, sau vor găsi pur şi simplu pe altcineva să o facă.”

Capitolul 23. Producţia de încălţăminte

Jonathan se apropie. Un bărbat care flutura un pix într-o mână şi un carnet în cealaltă strigă pe deasupra celorlalţi, “Onorabile, domnule, mult stimate Înalt Lord Ponzi, domnule. Este adevărat că tocmai aţi semnat o lege care îi plăteşte pe producătorii de pantofi să nu facă pantofi?”

“Ah-h-h. Da, desigur este adevărat,” răspunse Lord Ponzi, cu o graţioasă înclinare a capului. Vorbea atât de rar încât părea că se trezeşte dintr-un somn adânc.

“Nu este oare aceasta o deschidere de drumuri, un precedent?” întrebă omul, notând cu furie pe carnet.

Înaltul Lord încuviinţă din nou cu solemnitate, “O, da, aceasta este o deschidere de drum…”

O femeie care stătea în dreapta primului om care pusese întrebarea îl întrerupse înainte ca el să poată termina, “Este aceasta prima oară în istoria de pe Corrumpo când producătorii de pantofi au fost plătiţi ca să nu producă?”

“Da,” spuse Ponzi, “cred că este corect.”

Din spate, cineva strigă, “Credeţi că acest program va duce la creşterea preţurilor la toate felurile de încălţăminte – pantofi, cizme, sandale şi aşa mai departe?”

“Ăă, da, adică – vreţi să repetaţi întrebarea?”

O altă voce strigă, “Va duce la creşterea preţurilor la pantofi?”

“Da, va duce la creşterea venitului producătorului de pantofi,” răspunse distinsul Lord, dând mecanic din cap. “Sperăm desigur să facem tot ce putem pentru a-i ajuta pe producătorii de pantofi.”

Jonathan îşi aminti de doamna care fusese dată afară din fermă împreună cu copiii ei. Se gândi cu tristeţe, “Îi va fi cu mult mai greu de acum înainte să cumpere pantofi!”

Atunci cineva mic de statură, ascuns de mulţime, strigă chiar din faţa platformei, “Ne puteţi spune ce program aveţi pentru anul viitor?”

Ponzi mormăi, “Ăă, hm, ce aţi spus?”

“Programul dvs. Ce program aveţi pentru anul viitor?” întrebă vocea cu nerăbdare.

“Desigur,” spuse Înaltul Lord, făcând o pauză ca să tragă adânc din ţigară. “U-huh. Îmhm. Păi, cred că este potrivit pentru mine să folosesc ocazia oferită de această conferinţă de presă specială ca să anunţ că anul viitor avem în plan să plătim pe toată lumea de pe măreaţa insulă Corrumpo ca să nu producă nimic.”

Ascultătorii scoaseră o exclamaţie colectivă de surpriză. “Pe toată lumea?” “Serios?” “Păi, asta o să coste o avere.” “Dar va merge?”

“Să meargă?” spuse Lordul Ponzi, scuturându-se din lâncezeală.

“Îi va opri pe oameni să producă?”

“A, sigur. Am avut ani de zile un proiect pilot în agenţia noastră,” spuse Lordul, cu mândrie în glas. “Şi nu am produs niciodată nimic.”

Capitolul 24. Aplauzometrul

În acest moment, gazda se întoarse şi cu un gest larg al braţului către spatele scenei, ţipă, “Vă rog să-i uraţi cu toţii bun venit dnei Doctor Julia Pavlov!”

Fetele de pe scenă şi mulţimea bătură din nou din palme frenetic, strigând şi fluierând de entuziasm. Moderatorul Phil îi strânse mâna Dr. Pavlov şi făcu semn mulţimii să tacă. “Ei bine, Dr. Pavlov, se pare că v-aţi făcut numeroşi fani de-a lungul anilor!”

“Mulţumesc Phil,” spuse ea. Dr. Pavlov purta ochelari cu lentile groase, un taior gri ţeapăn şi o expresie de siguranţă calmă pe faţa ei pătrată. “Aş spune că e un entuziasm cam de 5,3.”

“Hei, hei, aici m-aţi încurcat, “ spuse gazda. Asistenţii de platou făcură semn spectatorilor şi aceştia izbucniră toţi odată în râs. “Ce vreţi să spuneţi cu entuziasm de 5,3?” întrebă Phil.

“Ei bine,” spuse Dr. Pavlov, “Am aici un aplauzometru oficial pe care îl port întotdeauna cu mine. El îmi arată cât de mult entuziasm manifestă mulţimile de oameni.”

“E incredibil, nu-i aşa, oameni buni?” La un semn, mulţimea aplaudă din nou.

Imediat ce zgomotul scăzu, Dr. Pavlov continuă, “Asta a fost cam de 2,6.”

“Uimitor!” spuse gazda. “Ce veţi face cu aplauzometrul? Îl veţi folosi în alegerile care urmează?”

“Chiar aşa, Phil. Noi cei de la Comisia Electorală din Corrumpo am decis că nu e de ajuns să numărăm voturile. Nu numai cifrele sunt importante când se decide cine stabileşte standardele de moralitate, putere, bogăţie şi drepturi. Credem că ar trebui să conteze şi entuziasmul.”

“Dar e incredibil!” strigă Moderatorul Phil. Cu toţii izbucniră în aplauze.

“4,3” spuse Dr. Pavlov imperturbabilă.

“Şi cum veţi face asta, dnă Doctor?”

Sprâncenele ei groase se ridicară deasupra ochelarilor şi prima urmă de zâmbet îi trecu pe faţa neclintită. “În acest an vom utiliza pentru prima dată pe insulă aplauzometre la secţiile de votare. În loc să completeze buletine de vot, alegătorii vor sta doar în cabine şi vor aplauda atunci când se va aprinde un bec după numele candidatului pe care îl aleg.”

“Şi ce cred candidaţii despre această nouă procedură de votare?” întrebă Phil.

“Oh, le place foarte mult, Phil. Se pare că i-au pregătit deja pe suporterii lor pentru schimbare. Au petrecut şedinţe lungi promiţându-le că vor cheltui banii altor oameni pentru suporterii lor şi asta nu dă greş niciodată.”

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

Aventurile lui Jonathan Gullible

Cateva dintre materialele scolii austriece le-am mai pus si eu ca lectura obligatorie. Zilele trecute am descoperit insa cu ajutorul lui Bogdan o carte cu povestiri simpatice. Cu un pic de talc, asa cum le place unora. Redau mai jos o mostra:

Abia intrat în oraş, Jonathan întâlni o femeie care ţinea un document lung, stând aşezată în spatele unei mese acoperită cu mici medalioane. “Vă rog frumos,” ceru femeia, privindu-l insistent şi sărind să-i prindă un medalion pe buzunarul cămăşii uzate. “Nu vreţi să semnaţi şi dvs. petiţia mea?”

“Păi, nu ştiu,” se bâlbâi Jonathan. “Dar mă întreb dacă nu aţi putea să-mi arătaţi drumul către centrul oraşului.”

Femeia îl măsură cu suspiciune. “Nu cunoaşteţi oraşul?”

Jonathan ezită, observând că vocea femeii devenise mai rece. “Ăă, şi unde semnez?”

Femeia zâmbi din nou. “Chiar aici, sub ultimul nume. O să ajutaţi mulţi oameni cu treaba asta.”

Jonathan ridică din umeri şi luă pixul să semneze petiţia. Îi era milă de ea, cum stătea acolo îmbrăcată gros, transpirând din belşug într-o astfel de zi plăcută şi însorită. Şi ce loc ciudat pentru a strânge semnături! “Pentru ce e petiţia?” întrebă Jonathan.

Ea bătu din palme ca şi cum se pregătea să cânte ceva. “Aceasta este o petiţie pentru protejarea locurilor de muncă şi a industriei. Sunteţi în favoarea locurilor de muncă şi a industriei, nu-i aşa?” pledă ea.

“Sigur că sunt,” spuse Jonathan repede, amintindu-şi ce se întâmplase cu femeia arestată pe care o întâlnise pe drum. Ultimul lucru pe care şi-l dorea era să pară că nu-l interesează munca oamenilor. “Cum va ajuta asta?” mai întrebă el în timp ce îşi scria numele.

“Consiliul Lorzilor protejează locurile noastre de muncă şi industria locală faţă de produsele care vin din afara insulei. Dacă suficient de mulţi oameni îmi vor semna petiţia, Lorzii au promis că vor face tot ce le stă în putere să interzică produsele străine care îmi lovesc activitatea.”

“Şi cu ce vă ocupaţi?” întrebă Jonathan.

Femeia declară cu mândrie, “Reprezint producătorii de lumânări şi haine. Această petiţie cere interzicerea soarelui.”

“A soarelui?” bâigui Jonathan. “Cum, ăă, de ce să fie interzis soarele?”

Femeia îl măsură pe Jonathan şi spuse pe un ton de apărare, “Ştiu că pare puţin cam drastic, dar nu vedeţi – soarele îi loveşte pe producătorii de lumânări şi de haine. Desigur vă daţi seama că soarele este o sursă foarte ieftină de lumină şi căldură străină. Păi, lucrul ăsta pur şi simplu nu poate fi tolerat!”

“Dar lumina şi căldura de la soare sunt pe gratis,” protestă Jonathan.

Femeia păru jignită de remarca lui şi se văită, “Tocmai asta e problema, nu vedeţi?” Luând un carneţel, încercă să scrie câteva notiţe pentru el. “După estimările mele, disponibilitatea extrem de ieftină a acestor elemente străine reduce locurile de muncă şi salariile potenţiale cu cel puţin 50% în industriile pe care le reprezint. Un impozit mare pe ferestre, sau poate pur şi simplu interzicerea totală, ar trebui să îmbunătăţească foarte mult situaţia.”

Daca v-a placut gasiti si restul capitolelor aici: Aventurile lui Jonathan Gullible

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

De weekend - Phobos

Au aparut in ultima vreme tot felul de zvonuri pe blogul lui David despre micuta luna a lui Marte. Si cum tot ne anunta Google ca azi aniversam 20 de ani de la lansarea lui Hubble am zis ca n-ar strica sa dedicam week-endul asta unui articol pe teme mai ... universale... :-)

Phobos este cel mai mare dintre cele două luni (sateliţi) ai lui Marte şi cel mai aproape de planetă. În termeni generali, Phobos este un bloc rocos de formă neregulată, de aproximativ 27 km lungime pe axul sau cel mai lung. Are o perioadă orbitală de 7 ore şi 39 minute. Suprafaţa sa prezintă un mare crater, care se numeşte Stickney; este rezultatul unei ciocniri cu alt obiect care putea sa distrugă acest satelit. Phobos a fost descoperit de astronomul american Asaph Hall, la 18 august 1877, în observatorul din Washington D.C., aproximativ la 09:14 GMT.

Pentru cei care se descurca mai usor in romana: Rusia va trimite viaţă către Phobos

Pentru ceilalti curiosi, avem site-ul agentiei spatiale europene: Phobos Fly-By 2010

Din care extragem cateva cateva citate interesante aparute in diverse articole din ultimele doua luni, cand cei de la ESA au tot experimetat cu radarele si s-au tot jucat scanand micuta luna ce le-a starnit curiozitatea:

Phobos flyby success

Something is not right about Phobos. It looks like a solid object but previous flybys have shown that it is not dense enough to be solid all the way through. Instead, it must be 25-35% porous. This has led planetary scientists to believe that it is little more than a ‘rubble pile’ circling Mars. Such a rubble pile would be composed of blocks both large and small resting together, with possibly large spaces between them where they do not fit easily together.

Last night’s flyby was close enough to give scientists their most exquisite data yet about the gravitational field of Phobos. Mars Express locked onto the radio signal from Earth at around 21:20 CET (20:20 UT). The radio frequency oscillators on the ground are 100 000 times more stable than those on the spacecraft, so for this experiment, which required the best precision possible, the signal was sent up to Mars Express and then returned by the spacecraft to the ground.

Radio science result from 2008 Phobos Flyby now accepted for publication

We report independent results from two subgroups of the Mars Express Radio Science (MaRS) team who independently analyzed Mars Express (MEX) radio tracking data for the purpose of determining consistently the gravitational attraction of the moon Phobos on the MEX spacecraft, and hence the mass of Phobos. New values for the gravitational parameter (GM=0.7127 ± 0.0021 x 10-³ km³/s²) and density of Phobos (1876 ± 20 kg/m³) provide meaningful new constraints on the corresponding range of the body's porosity (30% ± 5%), provide a basis for improved interpretation of the internal structure.

We conclude that the interior of Phobos likely contains large voids. When applied to various hypotheses bearing on the origin of Phobos, these results are inconsistent with the proposition that Phobos is a captured asteroid.

First look at the MARSIS radar data for Phobos

After the ground-processing of science data, it was found that the radar worked successfully during the flyby. The figure above shows echoes reflected by Phobos as the highest peak in the signal, clearly above the noise level. Scientific analysis of the results is still ongoing. The main quest is the determination of the origin of detected echoes: are they reflections from various surface features of Phobos, or have they been produced by the internal structure of the moon?

In the first phase of the data analysis, the main goal was to validate a new operative configuration of the onboard software and hardware. The scientific analysis of existing and future data will provide us with new and unique insights on the nature of Phobos’ interior.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

Noutati si comentarii

O ultima trecere scurta in revista inainte de weekend. Aseara bursele si-au revenit pe final de sedinta, in ciuda caderii initiale datorata discursului cu care Obama continua sa insiste asupra reformelor dupa miscarea contra GS inceputa saptamana trecuta. Despre GS au inceput sa apara tot mai multe articole in ultima vreme care explica si celor mai incepatori in ale misculatiilor din ultimii doi ani, cum stau lucrurile de fapt cu cea mai mare banca de investitii americana. Avem un articol foarte bun aici: Monday Market Mayhem - Is Goldman's Goose Cooked?. Ar mai fi apoi unul aici: Opera lui Dumnezeu. Si din cate se pare investigatiile SEC nu se vor opri doar la GS: SEC Is Looking Into Accounting At 19 Biggest Banks

Apropo de alternativele energetice si situatia metalelor rare necesare la bateriile pentru autoturismele electrice, se pare ca in China incepe sa se stranga surubul:China's Rare-Earth Policies Spark Apprehension For Automakers. Asta in timp ce la noi Emil Boc vrea o strategie nationala pentru trecerea la automobilul electric. Si daca tot eram la capitolul energetic, va povesteam in calupul anterior de noutati despre situatia exploatarilor petroliere din Mexic. Well, azi mai avem o stire legata de treaba asta: Dezastru ecologic în SUA, o platformă petrolieră a explodat

Am tot zis eu ca vreau sa fac o comparatie intre filmele "documentar-artistice" care au tot aparut in ultima vreme despre situatia economica actuala. Era vorba de Capitalism: A Love Story al lui Michael Moore. De Collapse movie. Si de Generation Zero despre care am mai comentat deja pe aici. Pana atunci, mai adaugam unul pe lista, de data aceasta o productie romaneasca. E vorba de Kapitalism - Reteta noastra secreta despre care am gasit o prezentare interesanta aici: Dupa 20 de ani: capitalismul de "jmecherie". Mai cu bune si cu rele, mai cu manipulari si distorsiuni, mai subiective sau mai obiective, e bine sa aruncam un ochi pe ele si sa mai aflam cate ceva. Cu conditia sa nu inghitim cu totul ceea ce ni se serveste si sa ne rezervam dreptul de a judeca cu propriul nostru cap materialele prezentate in filmele respective.

In final, sa radem cu stan si bran. Un articol din genul filmelor cu prosti si un comentariu care face mai mult decat stirea in sine: Emil Boc: In 2009 am imprumutat 1,5 miliarde de euro ca sa platim pensiile. In 2010 imprumuturile pentru acelasi scop sunt de 1,7 miliarde de euro

In 2009 am imprumutat 1,5 miliarde de euro ca sa platim pensiile. In 2010 imprumuturile pentru acelasi scop sunt de 1,7 miliarde de euro. In 2011 mai imprumutam 2 miliarde. In 2012 oricum e sfarsitul lumii, iar daca nu e sfarsitul lumii oricum Romania* e terminata.

Unde erau garantiile politicienilor cum ca banii de la FMI nu se duc in salarii si pensii, cum era povestea ca anul asta vom avea 1000 km autostrada ... jenant, penibil, absurd ... n-am cuvinte sa-mi mai exprim dispretul fata de politicienii romani, toti ar trebui acuzati de subminarea economiei nationale si inalta tradare...

Cu o mica mentiune: * Romania inseamna clasa politica si sistemul economic actual, ca oamenii de rand o vor duce cu siguranta mai bine dupa eliminarea parazitilor. Dar hai mai bine sa incheiem intr-o nota amuzanta...



P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

Un alt fel de blogroll

Am tot avut o oarecare reticenta de a-mi face blogroll. Nu stiu de ce, asa am considerat eu pana acum ca nu e cazul. Am mai facut din cand in cand liste cu site-urile pe care mai intru. Ultima data aici: Adrese utile. In rest prefer ca atunci cand gasesc un articol cu adevarat interesant sa dau linkuri si citate.

Meditam insa de multa vreme asupra modului in care diversele persoane ce activeaza pe zona economica a blogurilor romanesti se completeaza intr-un mod destul de reusit. Am ezitat ceva vreme sa scriu acest articol din cauza aversiunii mele pentru etichetari si a faptului ca de obicei prefer sa discut despre idei, nu despre persoane. Plus ca multi s-ar putea sa nu-mi impartaseasca parerile si nu vreau sa iasa cu atacuri la persoana si recurgeri la moderare.

Imi imaginam insa cum ar arata un for economic format din toate aceste persoane si cum ar putea fi folosite in mod util insusirile fiecaruia. Am luat-o astfel ca o forma de amuzament si am incercat sa fac o lista din care ar putea fi format un eventual grup de analiza si consultanta. Care poate ar avea rezultate mult mai bune in ceea ce priveste economia decat cei aflati acum in postura de a lua decizii si masuri in acest domeniu.

Sa trecem asadar la nominalizari. Facute intr-o ordine aleatoare, in functie de cum am considerat ca s-ar incadra fiecare conform unui "job description" imaginar.

Incepem cu specialistul pe partea teoretica a laturii economice. Cel care ne scoate din impas atunci cand avem nelamuriri in ceea ce priveste istoria economica, diversele modele ce au fost experimentate ca si autorii acestor idei. Nimeni altul decat domnul profesor Bogdan Glavan aka logec.

Daca avem nevoie de teorie si istorie este la fel de evident ca avem nevoie si de statistica. Cifre si grafice care sa ne arate cum a evoluat situatia ca urmare a diferitelor masuri luate. Cu voia dumneavoastra, specialistul in domeniu, Cristian Orgonas aka khris.

Pentru a duce lucrurile un pic mai departe, pentru a interpreta cifrele si graficele respective, pentru a identifica trenduri si a stabili tendinte, cineva cu experienta in acest domeniu ar fi util. Il adaugam astfel pe lista si pe Dan Diaconu aka trenduri.

Iar cine nu are un batran, e bine sa-si cumpere unul. Mai ales daca mosul stie si analize pe grafic, pe urma carora a ghicit inca de acum doi ani directia in care se indreapta lucrurile. Punem astfel pe lista si pe domnul Horea Mihaltan.

Politica e in toti si in toate. Si chiar daca va disparea clasa politica actuala asa cum viseaza multi, de un pic de diplomatie tot vom avea nevoie. Alegerea mea pentru reprezentantul insarcinat cu astfel de probleme este Dan Selaru.

E bine uneori sa cunosti persoanele cu care ai de-a face. Sa vezi cam ce manipulari au servit, cam ce abureli au folosit incercand sa-i prosteasca pe ceilalti si cata incredere poti avea in ei. Specialistul in astfel de dosare, care nu iarta si nici nu uita, AristotelCostel.

Unde nu ai dosare, e bun uneori un om cu relatii. O barfa amuzanta, un zvon aruncat in gluma si uneori chiar lucruri serioase discutate in spatele usilor inchise sunt utile de stiut in multe cazuri. Unul dintre cei care au astfel de cunostinte din interiorul sistemului este Dan Popa aka hymerion.

Nici un comitet nu poate functiona fara un pic de relatie cu publicul. O persoana din presa care sa inteleaga cu ce se manaca economia si sa poata prezenta lucrurile asa cum stau ele, nu cum vor altii sa credem ca ar sta. Nominalizarea mea ar fi Cristian Dogaru.

La comitetul de mai sus am putea adauga eventual si vreo doi consultanti in imobiliare. Primul ar fi cel care a intrat in istoria blogurilor romanesti demontand pas cu pas teoriile celor care sustineau ca balonul imobiliar din Romania e un fenomen normal si rational. Manole nu mai are cred nevoie de prezentari. Al doilea consultant ar fi cel care ne-a dat o mana de ajutor pe partea aceasta cu cifre si indici imobiliari, anume renderman.

Cam asta ar fi pentru un nucleu de baza. Chiar daca unii o mai pecesc din cand in cand sau mai induc uneori lumea in eroare din naivitate sau ignoranta. Chiar daca fiecare are un anumit nivel de intelegere si un unghi diferit de a privi lucrurile. Putem lua de la fiecare doar ceea ce este mai bun si putem privi jumatatea plina a paharului. Sau sfertul, dupa caz. De aceea cred ca o colaborare intre aceste persoane ce s-ar completa oarecum reciproc ar putea fi interesanta.

Astept asadar alte eventuale sugestii si imi cer scuze pentru posibilele omisiuni. Mentionand ca lista aceasta include doar partea economica a "problemei" ca sa zic asa. De asemenea, va puteti da cu parerea daca subsemnatul ar putea primi si el vreun rol in grupul de mai sus si care ar fi acela.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

Alternative energetice - sursa, transformator, stocare

Episodul 14 al seriei alternativelor energetice inceputa aici. Explicam in episoadele trecute conceptul de EROEI, de bani ca simpla eticheta a produselor obtinute cu ajutorul energiei, ca si de relatia dintre randament si cost. Am trecut apoi la variantele oficiale incercand sa atrag atentia asupra capcanelor subventiei, plimbatul costului energetic si furatul propriei caciuli. Am continuat cu alte aspecte ale problemelor energetice ce apar dupa momentul producerii acesteia, anume transportul si stocarea. Dupa nitzica teorie, am trecut sa detaliem problema stocarii in cazul bateriilor din autoturismele electrice, vorbind despre fabricarea si despre incarcarea acestora.

Spuneam ca in urma unei intrebari pe care am primit-o ca si comentariu la episodul anterior, cred ca ar mai trebui lamurit un aspect. Anume diferenta intre un transformator de energie, o sursa si un mijloc de stocare. Pentru ca sunt trei probleme diferite.

Transformatorul este orice fel de centrala care ia energia unei surse de energie si o transforma in alt tip de energie. De exemplu in termocentrale ardem carbuni pentru a obtine caldura si electricitate. Aceasta transformare se face cu pierdere de energie, motiv pentru care avem un randament energetic. In cazul unui transformator, EROEI este mereu subunitar. Adica bag o cantitate X de energie sub forma de carbune si scot o cantitate mai mica decat X de caldura plus electricitate. Atentie insa. Pentru un calcul corect cantitatea X trebuie sa includa TOATA cantitatea de energie intrata in transformatorul respectiv de la "green field" pana la dezafectare.

Avem apoi sursele de energie. Acestea pot fi clasificate in surse bune si surse proaste. Cele bune au in general un EROEI peste 10. Cum era de exemplu petrolul la inceputul secolului cu EROEI aproape 100. Cand luai un baril echivalent energetic, construiai o sonda si castigai la final 99 de barili de petrol. Pe masura ce EROEI scadea, trebuia sa cresti numarul de sonde. Acum petrolul s-a imputinat si EROEI a scazut sub 10. Pentru a obtine 99 de barili echivalent energetic trebuie sa construiesti 10 sonde in loc de una. Incet-incet, petrolul se transforma intr-o sursa energetica proasta. La fel cum sunt carbunii, lemnul, tar sands si altele cu care ne-am chinuit secole de-a randul dar n-am reusit sa facem saltul spre industrializare.

Iar in final avem mijloacele de stocare a energiei. Smecheria care sta la baza confuziei este ca pana in acest moment petrolul a fost atat o sursa energetica cat si un mijloc de stocare excelent. In momentul epuizarii lui, avem astfel de rezolvat o dubla dilema. Atat aceea a gasirii unei surse de energie eficiente, cat si a stocarii acesteia intr-un mod convenabil.

Trebuie astfel sa facem distinctie intre aceste lucruri pentru a putea sa le tratam separat. Noi am tratat aici in principal a treia problema. Aceea a stocarii, care e destul de dureroasa in special la autoturisme. Putem ajunge insa si la dezbateri despre surse. De exemplu spuneam despre eoliene ca uneori nu ajung nici sa-si amortizeze costul energetic investit initial. Asta ar insemna ca au un EROEI sub 1. Putem astfel afirma ca eolienele sunt de fapt transformatoare, nu surse de energie. Intr-adevar, transforma hidrocarburile arse pentru construirea lor in energia electrica pe care o produc ulterior.

Daca energia electrica obtinuta e mai mica decat energia necesara fabricarii lor, atunci vorbim de un transformator. Cu un randament poate ceva mai bun decat cel al unei termocentrale clasice. Dar nu vorbim de o SURSA de energie. Pentru asta, trebuie sa ai un castig energetic la final. Ceva acolo peste 1 la valoarea EROEI. Macar un 2-3 ca sa zici ca intr-adevar obtii ceva palpabil.

Dezbaterea este asadar daca eolienele sunt un simplu transformator sau o sursa proasta de energie. Din punctul meu de vedere, este oricum irelevant. Pentru ca industrializarea nu se poate baza pe surse proaste de energie. N-am ajuns la nivelul actual de tehnologie cheltuind un baril de petrol pentru fiecare baril castigat. Nici construind 99 de sonde cu 99 de barili pentru a obtine aceeasi cantitate de energie care pe vremuri o obtineam cu o singura sonda.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

Alternative energetice - completari baterii

Episodul 13 al seriei alternativelor energetice inceputa aici. Explicam in episoadele trecute conceptul de EROEI, de bani ca simpla eticheta a produselor obtinute cu ajutorul energiei, ca si de relatia dintre randament si cost. Am trecut apoi la variantele oficiale incercand sa atrag atentia asupra capcanelor subventiei, plimbatul costului energetic si furatul propriei caciuli. Am continuat cu alte aspecte ale problemelor energetice ce apar dupa momentul producerii acesteia, anume transportul si stocarea. Dupa nitzica teorie, am trecut sa detaliem problema stocarii in cazul bateriilor din autoturismele electrice, vorbind despre fabricarea si despre incarcarea acestora.

Am considerat necesare cateva adaugiri la ceea ce discutasem deja anterior. Pentru ca episodul de completari ar fi devenit prea lung, am hotarat sa-l impart in doua sectiuni. Prima este o continuare la discutia despre baterii, iar a doua este referitor la o intrebare pe care am primit-o apropo de sursele de energie.

Revenind asadar la povestea cu masinile pe baterii si infrastructura necesara incarcarii acestora. Un autoturism de 1 tona consuma cam 6-9% in functie de trafic in medie si minim cam 5% in conditii ideale. Am cumnat sofer pe basculanta, are 15T goala si 40T incarcata. Consuma cam 25-35% goala si 40-55% incarcata. Asta inseamna cam 1.5 L / tona. Este de vreo 3-4 ori mai putin pe tona decat la un autoturism, dar exista diferenta semnificativa intre consum atunci cand e incarcata.

Sa zicem ca luam cazul propus de mine initial. Cu baterii de 50 KWh care sa se incarce in 10 minute. Asta ar necesita doar 0.3 MW. Un reactor de la Cernavoda are 600MW. In felul asta un reactor nuclear ar putea incarca simultan vreo 2000 de masini. Ar fi suficient un reactor pe oras sau sector. Sa luam totusi un caz mai serios. O baterie de 300KWh care sa se incarce intr-un minut. Cu o combinatie de genul 16KV/1100A se poate. Asta reprezinta 18MW. Ziceam ca un reactor nuclear are cam 600 MW. Adica putem incarca simultan vreo 30 de baterii la el. Propun cate un reactor nuclear la fiecare benzinarie...

Hehe, sa fim seriosi. Cum ipoteza contruirii unui reactor nuclear in fiecare benzinarie este mai putin probabila decat sa zicem... intrarea in productie de serie a unui ZPM... hai sa mai aruncam niste cifre in joc:

Eoliene: Totodată, volumul solicitărilor de acces la reţeaua de distribuţie şi transport la nivelul întregii ţări în prezent depăşeşte 10.000 MW putere instalată, în condiţiile în care vârful de consum în 2007 a fost de circa 9.500 MW.

Transelectrica: Compania gestionează, operează, întreţine, modernizează şi dezvoltă o reţea de transport formată din 77 de staţii electrice de transformare, cu o capacitate de circa 35.000 MVA, şi 8.955 kilometri de linii electrice aeriene de 110/220 kV, 400 kV şi 750 kV, aflate în gestiunea a opt sucursale de transport

Productie energie: În anul 2006, producţia a fost de aproximativ 62 TWh, la o putere instalată de 17.630 MW.

Consum combustibili: Conform unei estimări din anul 2005, economia românească consumă anual 5,3 milioane tone carburanţi. Pe lângă carburanţi, există un consum de 7,3 milioane de tone de combustibili, folosiţi in industrie. Consumul actual (anul 2007) al României este de circa 3 milioane tone de benzină pe an şi circa 4 milioane tone de motorină.

La cifrele de mai sus adaugam un calcul facut anterior. Cel care zicea ca la un autoturism, 5l benzina minim necesar pentru 100km sunt echivalenti cu aprox 15KWh. Adica 1l combustibil echivalent cu vreo 3KWh pentru autoturisme. Si in cazul unei basculante cam 1l combustibil echivalent 1KWh. Adica 1 tona benzina egal 3MWh, 1 tona diesel egal 1MWh.

Boon. Acum tragem linie si socotim. Cele 3 milioane tone benzina plus 4 milioane tone motorina consumati anual ar fi echivalenti aproximativ cu 13 TWh in cazul fericit in care ignoram autoturismele diesel sau tractoarele ce ar scadea si mai rau media. Hai sa zicem un minim 15 TWh necesar pentru a avea un punct de pornire. Ar veni cam un sfert din cei 60TWh deja produsi anual.

Asta ar fi fezabil in cazul Romaniei care de vreo 5 ani sta binisor la acest capitol fiind un exportator de energie electrica. Unde Transelectrica sta relaxata pentru ca are varfuri de consum la o treime din capacitatea de transformare si un pic mai mult de jumatate din puterea instalata. Permitandu-si sa faca misto de baietii cu eolienele care le cer sa-si dubleze capacitatea de transport pentru a mai adauga 10.000MW la puterea deja existenta si neutilizata.

Mai important este sa vedem cum vom reusi sa facem asta simultan cu cresterea capacitatilor de transport. Pentru ca reteaua de transport este inegal distribuita dupa cum se poate vedea si in harta Transelectrica. Productia energetica este in acest moment concentrata in sudul tarii, in special zona Dobrogea. Unde se insista acum si cu eolienele.

In rest multe orase mari din tara, in special in zona Transilvania nu beneficiaza decat de o singura magistrala de transport. Brasovul de exemplu e un caz fericit, cu 4 linii de 400 kV. Pe liniile de inalta se transporta uzual curenti pana in 1000 A. Cu maxime posibile de 2-3000A pentru perioade scurte in caz de avarie. Asta ar insemna ca o linie de 400kV ar fi necesara pentru fiecare oras mai maricel astfel incat cu cei 400 MW sa se poata incarca simultan intre 30 si 1000 de baterii functie de varianta si viteza de incarcare aleasa.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

Noutati si comentarii

Multe noutati in ultimele zile. Care mai de care mai interesanta. Dupa povestea din Polonia, ne-a lovit treaba cu vulcanul, iar vineri Goldman Sachs a constituit surpriza economica a ultimelor saptamani. Hai sa le luam nitzel pe fiecare sa vedem ce si cum.

Despre GS am discutat atata pe aici incat la un moment dat devenise plictisitor sa mai tot enumeram ce minunatii au mai inventat baietii respectivi pentru a-si spori profiturile. Aproape orice magarie aparea in zona economica, am fi putut pune pariu ca si GS avea cumva nasul bagat pe acolo. Iar relatia acestora cu "autoritatile" era atat de confortabila incat alintul Government Sachs nu mai mira pe nimeni. Tocmai de aceea surpriza survenita vineri a fost cu atat mai interesanta. Eram foarte curios sa vad ce va iesi de aici. Si dupa cum se observa, in urma socului initial de vineri care s-a reflectat si asupra burselor, ieri lucrurile au inceput un pic sa se mai calmeze. E drept ca Citi a venit sa mai indulceasca amarul, raportand un profit peste estimari. Asta i-a facut pe unii sa mai treaca cu vederea scaderea cu 15% a actiunilor GS de vineri. Sau faptul ca in ciuda "revenirii" prognozate, vreo 8 banci au dat coltul si saptamana trecuta, ridicand numarul total pe 2010 la 51 bucati.

Se pare insa ca meciul GS cu "autoritatile" este abia la inceput. Dupa ce SEC a aruncat bomba, a venit randul europenilor sa ia in vizor magariile acestora. Englezii si-au adus aminte ca recent nationalizata RBS la care UK are 84% actiuni a "beneficiat" si ea de serviciile GS. Nemtii au luat si ei aminte, incepand sa ceara detalii despre caz. Apare evident intrebarea de ce s-a hotarat tocmai acum SEC sa ia atitudine ? Oare pentru ca avea ceva de musamalizat ? Niste afaceri mai vechi ce se tot adunau si riscau sa iasa pe tapet ? Poate au zis ca socul initial al crizei economice a trecut si prea cresc bursele cu inconstienta in timp ce economia se duce la fund ? S-au gandit ca e in sfarsit timpul pentru reforma si curatenie ? Teorii sunt multe, care mai de care mai interesanta.

Ramane sa vedem cum vor evolua lucrurile. Pana atunci, sa trecem un pic la a doua stire majora a ultimelor zile. Norul de cenusa vulcanica sosit din Islanda a fost zilele acestea peste tot in presa, asa ca nu are rost sa va mai explic ce si cum. Se pare ca povestea inca nu s-a terminat si un nou nor de cenusa se indreapta din Islanda spre Marea Britanie. Stiu ca situatia a fost folosita drept scuza de catre politicieni pentru a evita participarea la funeraliile fostului presedinte polonez. Au fost insa si efecte mai serioase. Atat asupra bietilor oameni blocati in aeroporturi, cat si asupra traficului de marfa. Companiile aeriene insa au incasat lovitura cea mai serioasa.

Dupa doi ani de criza, aceasta lovitura s-ar putea dovedi fatala pentru multe dintre ele. Printre numele vehiculate ca fiind la un pas de faliment se numara companiile aeriene de stat italiene si austriece, impreuna cu elvetienii, grecii sau portughezii. Acestea au inceput sa fie din nou afectate si de scumpirea combustibililor, la fel ca in vara lui 2008. Interesant este ca in ciuda faptului ca petrolul ramane relativ ieftin la 80USD barilul, benzina continua sa se scumpeasca. Asta in timp ce Peak Oil incepe sa dea tot mai tare tarcoale. Transformandu-se dintr-o "teorie conspirationista" ignorata de mass-media oficiala si EIA pana acum cativa ani, intr-o realitate destul de trista.

Campurile petroliere din Mexic incep sa dea semne tot mai clare de oboseala. Ultimele audituri recomanda scaderea rezervelor dovedite, probabile si posibile cu pana la 30%. Pentru cine nu cunoaste, Mexicul e al doilea furnizor ca marime pentru US. Care US consuma aproape un sfert din resursele mondiale de petrol la o populatie de doar 4.5%. Chinezii saracii se chinuie sa "recupereze" pentru ca in ciuda cresterii economice si a populatiei de 5 ori mai mare, consuma doar jumatate cat ei. Si cum dolari au sa-si puna si in cap, continua shoppingul. Atat in ce priveste resursele energetice, cat si cele de hrana.

In final, recomand cateva articole gasite in ultimele zile. Primul ar fi cel despre aparitia in mass-media oficiala a ceea ce sta in spatele accelerarilor fara precedent din ruleta cazinoului mondial numita si bursa: High Frequency Friday – The WSJ Finally Catches On! Urmatoarele recomandari sunt doua articole locale. Primul de la Bogdan, care prezinta intr-un mod original problema "adoptarii" euro: Mugur Isărescu şi cutia neagră. Al doilea este al lui Horea, care explica in stilul sau direct situatia "maro" in care se afla economia mondiala: Au sosit si semnalelele saptamanale

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

Alternative energetice - incarcarea bateriilor

Episodul 12 al seriei alternativelor energetice inceputa aici. Explicam in episoadele trecute conceptul de EROEI, de bani ca simpla eticheta a produselor obtinute cu ajutorul energiei, ca si de relatia dintre randament si cost. Am trecut apoi la variantele oficiale incercand sa atrag atentia asupra capcanelor subventiei, plimbatul costului energetic si furatul propriei caciuli. Am continuat cu alte aspecte ale problemelor energetice ce apar dupa momentul producerii acesteia, anume transportul si stocarea. Dupa nitzica teorie, am trecut sa detaliem problema stocarii in cazul bateriilor din autoturismele electrice, vorbind despre fabricarea si azi despre incarcarea acestora.

Pentru inceput poate ar merita sa spunem doua vorbe despre sursa energiei electrice folosite la incarcarea masinilor pe baterii. Pentru ca energia de la priza vine de fapt tot din surse poluante in acest moment. E drept ca randamentul transformari pacurei, carbunelui sau gazelor in energie electrica intr-o centrala este net superior celui obtinut de un autoturism. Dar 90% din energia electrica produsa in ziua de azi tot din hidrocarburi provine. Iar cele 10% asa-zise surse "nepoluante" sunt discutabile. Socotim si panourile voltaice sau eolienele la "nepoluante" ? Cand acestea nu reusesc sa recupereze pe parcursul vietii nici energia irosita initial cu fabricarea lor ? Cata energie "poluanta" s-a consumat pentru construirea barajului ala de la hidrocentrala ? Cata energie 90% din hidrocarburi s-a ars pentru producerea motoarelor alea imense ? A fost "amortizata" energia respectiva ? Scadem din ceea ce se produce efectiv si cheltuielile cu mentenanta sau personalul ? Adica inginerii aia care cheltuie o gramada de energie pentru a se specializa si a se intretine ? Depinde cat de departe vreti sa ajungem cu socotelile.

Tot la capitolul socoteli, ar merita mentionat poate costul actual per km la varianta electrica comparat cu cea pe benzina. O masina de familie mai economica pe benzina papa intre 10 la suta in oras si 5 in exterior. Asta inseamna intre 500 si 1000 USD aproximativ pentru 10.000km. La electrice calculasem in episodul anterior un pret intre 150 si 300 USD pentru aceeasi distanta. De aici reiese clar ca randamentul de la mina de carbuni pana la roata autoturismului e mai bun daca folosim o centrala pentru arderea combustibililor fosili si transformarea acestora in energie. Iar cu o baterie care sa nu coste mai mult de 500 USD pe an fata de minim 5000 USD cat costa acum, am putea spune ca s-ar putea face o economie de energie cu ajutorul masinilor pe baterii.

Ideea era sa nu ne concentram pe baterii care fac doar inmagazinarea unei cantitati mai mari de litiu si cu un numar mai mare de cicluri de incarcare cum sunt cele pe LiIon Titanate. Si sa obtinem de fapt baterii care se obtin cu un cost energetic si mai mare, folosind aceleasi metale rare. Asta pentru cei care se incapataneaza sa creada ca stocarea energiei se poate face cu ajutorul bateriilor. Ignorand total problemele care apar in cazul transporturilor de mare tonaj sau incarcarea unor astfel de pachete energetice, indiferent cat de ieftine de produs si usoare ar ajunge.

S-a mai discutat despre posibilitatea schimbarea bateriilor golite la benzinarii cu alte pachete gata incarcate. Hai sa vedem, este aceasta intr-adevar o solutie ? Chiar daca s-ar standardiza. Sa zicem ca nu e ca la telefoane mobile sau laptopuri, unde HP nu foloseste baterii identice nici macar la laptopurile proprii. Sa zicem ca producatorii auto se vor pune de acord si vor crea pachete de baterii interschimbabile in locul celor fixe ascunse in podea sau sub portbagaj ca acum. Si vor crea mufe de incarcare compatibile si pachete de baterii compatibile care vor fi incarcate la benzinarie cu stivuitoare compatibile. Dap, stivuitoare. Sau macar o rampa de incarcare ceva. Doar nu credeati ca poti schimba la mana o baterie de 500kg care cantareste aproape cat jumatate din masina.

Intrebarea este totusi: cui ii convine sa-si dea bateria noua tocmai achizitionata la schimb pentru una de cativa ani vechime dintr-o benzinarie oarecare ? Pentru ca aici nu e ca la butelii si nu conteaza doar faptul ca noua "butelie" arata mai cool si are vopseaua mai noua. Difera si capacitatea, care scade substantial in cativa ani de utilizare pana in momentul in care tinde spre zero si bateria trebuie reciclata. Iar daca ai o baterie cu autonomie maxima de 500km nu stiu daca iti convine sa o schimbi cu alta cu autonomie 100km. Asta inseamna ca eventual "benzinariile" sa aibe pe stoc pachete de diferite varste sau capacitati. Aduci o baterie care tine 300km, ti se schimba cu alta care tine 300km. Aduci una model 2007 ti se schimba cu alta produsa tot in 2007. Va imaginati cum ar arata "organizarea" intr-o astfel de "benzinarie" in momentul in care vor opri acolo simultan vreo 10 autoturisme si 3 tiruri pe baterii ?

Si vom avea nevoie de multe astfel de "benzinarii" unde incarcarea sa se faca rapid la voltaje mari. Nu mai discutam de reteaua energetica necesara in spate. Stiu ca unii viseaza sa-si incarce masina acasa. Dar unii stau la bloc si nu-i vad tragand prelungitoare pana in parcare. Nu pentru ca romanul inventiv n-ar fi in stare de asa ceva. Problema este ca incarcarea la o baterie de 15KWh necesara pentru 100KM vi-o puteti imagina in genul asta: 7 calorifere de 2000W aflate simultan in priza pe puterea maxima timp de o ora. Normal ca daca incercam sa le incarcam intr-o ora ca pe un laptop sigurantele de acasa ar sari instantaneu si prelungitoarele ar lua foc.

Sa zicem ca stam totusi la casa si ca optam pentru o incarcare lenta de vreo 7 ore, ceea ce inseamna cam 1 calorifer electric de 2000W bagat 7 ore in priza la putere maxima. E oricum destul de mult un asa consum zilnic pentru contorul dvs si pentru a incarca o baterie de vreo 250 de ori mai puternica decat cea a laptopului obisnuit. Sa zicem ca pentru naveta acasa-servici e suficienta o masinuta mica cu baterie de 15KWh / 100km si nu e necesara una de 50-100KWh / 500km. Sa zicem ca vor aparea la firme si parcari cu incarcator, alimentate cu incarcatoare la inalta tensiune exact ca si benzinariile. Pentru ca in lipsa infrastructurii, lucrurile ar fi destul de triste.

Daca ai o masina pe baterii cu 3 zile inainte de concediu o bagi in priza, apoi pleci linistit de la Oradea la Constanta. Fara aer conditionat sau cadura evident, ca daca folosesti asa ceva nu-ti ajung bateriile nici pana la Brasov. Apoi o bagi in priza vreo 3 zile inainte sa te intorci si gata problema. Eh, cu asa o masina, poti sa fii mandru ca salvezi planeta si nici nu ramai in drum. Mda, sunt sigur vor exista multi amatori de concedii care vor fi dispusi la asa ceva. De aceea ziceam ca e trist fara o infrastructura bine pusa la punct. Pentru ca pur si simplu nu poti sa sugi din reteaua aia electrica amarata curent atat de repede cat e necesar unui autoturism cu performante slabute, nu mai vorbim de ceva puternic. Nu vorbim de o camioneta sau bus. Iar daca ne gandim deja la TIR-uri de 20T nici macar nu se pune problema in cate luni s-ar face incarcarea bateriilor la o priza normala si in cate saptamani s-ar epuiza "rezervele" mondiale de litiu.

Inchei aici "scurta" pledoarie pe tema bateriilor. Sunt sigur ca cine a dorit sa se lamureasca a facut-o deja. Un pic de bun simt, atat am cerut. Pentru ca e multa lume naiva si multa manipulare facuta in presa oficiala. Sunt pasionat de domeniul energetic si imi pare rau sa vad false solutii promovate drept rezolvari la problemele omenirii. Sa vad resurse si timp irosite degeaba in timp ce alternativele reale asteapta sa fie descoperite si promovate, dar cercetarea duce lipsa de fonduri sau specialisti. Iar "investitorii adevarati" prefera sa continue poluarea si sa ne arunce praf in ochi drept "alternative". Folosind in schimb industria energetica ca un mod de a mulge profit de pe urma bietului platitor de intretinere si accize la carburanti.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

Natura si numerologie

Pentru un pic de pauza si cateva minute de relaxare. Despre frumusetea stiintei in natura.




P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

De weekend

Pentru ca tot vorbeam noi de Sindromul Stockholm. Despre "socialism" si "problemele" acestuia la modul simpatic:

Partea 1

The Daily Show With Jon Stewart	Mon - Thurs 11p / 10c
The Stockholm Syndrome Pt. 1
www.thedailyshow.com
Daily Show Full Episodes Political Humor Tea Party

Partea 2

The Daily Show With Jon Stewart	Mon - Thurs 11p / 10c
The Stockholm Syndrome Pt. 2
www.thedailyshow.com
Daily Show Full Episodes Political Humor Tea Party

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

Noutati si comentarii

Azi, nitzel mai pe scurt despre economie. Bursele cresc vesele in continuare, DJI a reusit sa treaca de 11.000 si SP a sarit peste 1200 in ultimele zile. George zice ca urmatorul prag posibil este la 11.244 pentru Dow, iar Horea era atent la ziua de 14 aprilie si valoarea de 1220 puncte la SP. Pe tema metalelor pretioase apar din nou scandaluri. Commodity Futures Trading Commission organizeaza anchete mai de buna voie, mai siliti si de ochii lumii. Noi stim de mult ca aurul "de hartie" are de fapt valoare de hartie, nu de aur. Nu ne mai mira astfel ideea ca acoperirea fondurilor respective e jalnica si ca prin unele asa-numite depozite de metale pretioase practic bate vantul.

Continuam apoi cu doua articole locale excelente. Primul este al lui Cristian Dogaru si se numeste Meciul Brokeri-Investitori vazut din balconul Carcotasilor Muppets. Cine si cat castiga de fapt in pietele bursiere ? Al doilea este al lui Adrian Panaite si ne vorbeste despre diferenta creditului strans prin munca si "valoarea" banilor creati prin inflatie. Il puteti gasi aici: Creditul - motorul inflaţiei în economie

Azi vin apoi si cu nitzica "teorie a conspiratiei". Se vorbeste in ultima vreme de anumite interese ascunse in povestea cu Polonia. Prea o duceau ei bine in ultima vreme, nu aveau nevoie nici de "ajutor" de la FMI, nici de vaccine sau scuturi anti-racheta. Eu aruncam o soparla in episodul anterior referitor la unele coincidente. Ancheta avanseaza, s-au gasit cutiile negre, se pare ca a fost vorba de numai doua tentative de aterizare in loc de patru cum se spunea initial. Si in echipaj apar vreo doua persoane in plus. Ma rog, curiozitatile se tot aduna.

Pentru cei care nu pricep miza jocului, e ca si cum la noi ar mierli-o base, benerel si conducerea armatei. Si ar ramane geoana cu toata puterea si organizarea alegerilor. Iar noi am avea de ales intre Geoana si Oprescu, care chipurile oprescu e "independent". Doar ca in cazul poloniei "independentul" de Olechowski a fondat partidul Civic Platform din partea caruia candideaza acum Komorowski. Bomboana de pe... cireasa: Olechowski a plecat din partid in... vara lui 2009. Acum candideaza "contra" fostului sau coleg de partid si se pare ca ei doi au cele mai mari sanse.

Cool, huh ? Deci.. alege polonezule.. PSD sau PSD .. ca si la noi PSD-ul e tot la fel. Diferenta e ca la noi nici base nu e ca fostul lor presedinte. Chiar daca se zice ca base e printre putinii care nu-s incurcati cu masoneria, il au astia la mana din toate partile ca nici el nu-i sfant ba din contra. Asa ca mai latra el, dar are zgarda cam scurta. Ma rog, deja am dat-o prea tare in conspiratii politice si v-am zis ca nu ma prea omor dupa asta. Pentru lamuriri vedeti si articolul Poland’s tragedy: The political implications

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.

Alternative energetice - fabricarea bateriilor

Episodul 11 al seriei alternativelor energetice inceputa aici. Explicam in episoadele trecute conceptul de EROEI, de bani ca simpla eticheta a produselor obtinute cu ajutorul energiei, ca si de relatia dintre randament si cost. Am trecut apoi la variantele oficiale incercand sa atrag atentia asupra capcanelor subventiei, plimbatul costului energetic si furatul propriei caciuli. Am continuat cu alte aspecte ale problemelor energetice ce apar dupa momentul producerii acesteia, anume transportul si stocarea. Dupa nitzica teorie, am trecut sa detaliem problema stocarii in cazul bateriilor din autoturismele electrice si azi continuam cu fabricarea acestora.

La sugestia lui SGC primita cu ocazia episodului anterior despre baterii, am sa incep cu o recapitulare a calculelor facute. Un tabel ce descrie costurile anuale aproximative pentru un autoturism cu o autonomie maxima de 500 KM in functie de tipul bateriei instalate:

Producator	Tehnologie	Cost 1KWh	Cost 50KWh	Life	Cost anual
Tesla	LiIon Cobalt Oxide	680 USD	34000 USD	7 ani	4800 USD
Altairnano	LiIon Titanate	2000 USD	100000 USD	15 ani	6600 USD
Prius	NiMH	2300 USD	115000 USD	2 ani	57000 USD
Clasic	benzina	0	0	-	500-1500 USD

In cazul autoturismului clasic, pretul variaza in functie de numarul de km parcursi. Majoritatea soferilor parcurg intre 5000 si 15000 km anual. Se poate argumenta ca masinile pe baterii devin rentabile daca se parcurg peste 50.000 km anual in regim de taxi sau transport profesionist. Dar in cazul acesta limitarea nu mai survine din viata bateriei ci din numarul de cicluri de incarcare. Bateriile NiMh si LiIon au doar undeva sub 1000 cicluri, doar la cele LiIon Titanate ajung la 9000 de cicluri sau chiar mai mult.

Asa cum spuneam in episodul anterior, costul unei incarcari la electrice este mult mai redus ca un plin de benzina, aproape neglijabil. Daca 1KWh costa aprox 0.4RON (vezi factura de curent) atunci o incarcare completa de 50KWh va costa 20 RON. Cu astia 20 RON faci maxim 500 KM in conditii ideale. Dar cel mai probabil doar vreo 200 KM prin oras cu caldura sau AC pornite. Asta inseamna cam 50-100 RON la mia de km. Deci aprox 150-300 USD la 10.000KM. S-ar putea spune ca tot e ceva. Dar cand dai 6600 USD pe an pentru baterie, evident ca cei 300USD pe curent devin neglijabili... :-)

Trecem mai departe la tehnologiile de constructie. Aratam in episodul anterior comportamentul bateriilor bazate pe litiu la frig. As vrea sa mai adaug un link ce demonstreaza limitarile acestei tehnologii: Lithium Battery Failures. Se observa acolo ca bateriile pe litiu pot functiona in parametrii corecti intr-o fereastra destul de mica de temperatura si voltaj, fiind astfel destul de sensibile la conditiile de incarcare si stocare. Pentru ca aici nu vorbim de laptopuri sau telefoane care stau aproape tot timpul intr-un mediu controlat. Ci de masini care stau zi si noapte afara in canicula sau ger si pachete imense de baterii care trebuie incarcate rapid.

Revenim apoi la o alta problema sensibila legata de materialele de constructie. Anume metalele rare. Chiar daca exploatarea de litiu s-ar putea face si din apele marilor, aceasta implica un cost energetic si mai mare. Metodele "clasice" implica resurse relativ limitate din tari precum Bolivia. Bolivia detine peste jumatate din rezervele mondiale de litiu. Bolivienii vor sa instaleze o uzina pilot care sa produca 1,2 kilotone pe an, iar productia ar putea ajunge la 30 de kilotone anual, in 2012. Insa problema este ca in prezent, litiul este folosit in baterii foarte mici, cele de masina sunt sensibil mai mari, iar Mitsubishi estimeaza ca va fi nevoie de o productie mondiala de 500 kilotone anual.

Concluzia trasa de japonezi este ca in 2015 cererea de litiu pe plan mondial va depasi oferta, astfel ca avansul masinilor electrice poate fi blocat. Iar aici repet ca problema nu se pune pentru cateva jucarii gen Tesla cu care sa se plimbe asa-zisii ecologisti. Ci de flote intregi de vapoare, avioane, excavatoare, tractoare sau tir-uri care papa grosul combustibililor in ziua de azi.

Se estimeaza ca in cativa ani, daca nu atingem Peak Litiu si trecem la productii de serie, costul unei baterii auto sa scada spre 300-400 USD la bateriile LiIon clasice. In cazul laptopurilor deja gasim preturi in aceasta zona si acum. Dar sa nu uitam ca in cazul autoturismelor, sistemele de monitorizare si incarcare sunt mult mai complexe, pentru ca se discuta de baterii mult mai mari ce necesita o fiabilitate mult mai crescuta. Diverse studii explica faptul ca masinile electrice trebuie sa rezolve problema costului bateriilor pentru a putea a deveni cu adevat o alternativa la cele clasice: It's the Battery, Stupid!

Se pleaca de la un rationament corect: "time to break even" on the total cost of ownership (TCO). Adica timpul necesar amortizarii totale raportat la masinile clasice, ce este calculat la aproximativ 19 ani. Adica abia daca folosesti electrica vreo 20 de ani incepi sa faci ceva economie energetica reala fata de o masina clasica. Ceea ce confirma in mare parte calculele mele. Diferenta e ca socotelile lor sunt facute in conditiile utilizarii unei baterii mai mici, altfel ar iesi mult mai rau. Amortizarea de 19 ani e pentru baterii cu o autonomie de maxim 200 KM. Adica 50-100 Km in conditii de exploatare reale, ceea ce ar limita mult utilizarea autoturismelor respective. Se explica faptul ca in mod normal timpul respectiv ar trebui redus la 3-5 ani si autonomia crescuta pentru a oferi o alternativa reala.

Majoritatea studiilor cad insa in capcanele pe care le-am tot explicat si eu pe aici: subventiile si marmota cresterii pretului la petrol in viitor. Asa cum spuneam insa, singura sansa pe care o avem este inovatia si nu furatul propriei caciuli cu subventii si marmote. Avem in acest moment tolba plina de promisiuni mai cunoscute publicului interesat gen EEStor, SPEED, EcoloCap sau Prieto Battery. Cat si unele mai putin cunoscute gen Prieto, Seeo, Acta cell, Amprius, Atieva, Boston Power, CFX, Electrovaya, Enax, Envia systems, ETV motors, Farasis energy, Flux Power, K2 Energy Solution, Leyden Energy, Nexeon, Sakti3, Porous Power Tech, Quallium si altele.

Putem ramane optimisti asadar. Ca una din aceste companii sa gaseasca un mod de a fabrica baterii la 100 USD per KWh sau chiar mai jos. Si poate in acel moment masinile pe baterii vor incepe sa aiba cu adevarat o sansa reala. Pana atunci insa e bine sa nu ne imbatam cu apa rece si sa fim atenti inainte de a pune eticheta "verde" pe orice jucarie. Care face de fapt risipa de energie in loc sa o economiseasca asa cum se lauda.

P.S. Rog luati in considerare ceea ce spuneam AICI inainte de adaugarea unor eventuale comentarii. Va multumesc.